Decizia Curţii Constituţionale nr. 1352/2008

M. Of. nr. 23 din 12 ianuarie 2009

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.352

din 10 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, ale art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, precum şi ale art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Lăzăroiu – judecător

Ion Predescu – judecător

Tudorel Toader – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Antonia Constantin – procuror

Maria Bratu – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, prin raportare la art. VI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 şi la art. II din titlul II al Legii nr. 247/2005, ale art. II din Legea nr. 48/2004 şi ale art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, raportate la art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, excepţie ridicată de Istvan Jeno Kovacs şi Jolan Kovacs în Dosarul nr. 17.975/211/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 4 decembrie 2008 şi apoi la 10 decembrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 17.975/211/2006, Tribunalul Cluj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, prin raportare la art. VI alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 şi la art. II din titlul II al Legii nr. 247/2005, ale art. II din Legea nr. 48/2004 şi ale art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, raportate la art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, excepţie ridicată de Istvan Jeno Kovacs şi Jolan Kovacs.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin principiului securităţii juridice, ca o parte componentă a dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, datorită modificărilor succesive ale normelor care reglementează restituirea imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase. Astfel, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 nu prevede niciun termen pentru formularea acţiunilor împotriva actelor de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul acestei ordonanţe, legiuitorul a intervenit succesiv prin mai multe acte normative, stabilind noi termene de prescripţie cu intervale foarte mari între acestea. În opinia autorilor, în acest fel „este afectată soarta juridică a celor care depind de depunerea în termen a cererilor de restituire a imobilelor de către cei care pretind un drept de proprietate asupra acestora”.

Tribunalul Cluj – Secţia civilă consideră că excepţia este fondată, deoarece prevederile de lege criticate contravin principiului securităţii juridice, ca o parte componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege sunt constituţionale. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii cu privire la instituţia prescripţiei şi a termenelor în general.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi

Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele prevederi de lege:

1. Art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, în temeiul art. V din titlul II al Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu următorul conţinut: „În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie.”

2. Art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, potrivit căruia „Dreptul la acţiune prevăzut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

3. Art. III al titlului II – „Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu următorul conţinut:

„Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune prevăzut la art. 4¹ alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/202, cu modificările şi completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Textele constituţionale considerate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 148 alin. (2) privitor la integrarea europeană. Este invocată şi încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica autorului pune în discuţie problema încălcării principiului securităţii raporturilor juridice, datorită modului de succedare a prevederilor de lege ce reglementează restituirea imobilelor care au aparţinut cultelor religioase.

I. Analizând aceste critici, Curtea constată că prevederile art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt neconstituţionale, întrucât, în lumina dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, acestea contravin dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 fraza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. [...]”.

În aplicarea acestor dispoziţii Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în Cazul „Brumărescu contra României”, 1999, a statuat că: „Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului convenţiei, care enunţă preeminenţa dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care susţine, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie repusă în cauză.”

Aceste considerente sunt pe deplin aplicabile şi în privinţa prevederilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005, întrucât stabilesc un nou termen pentru retrocedarea imobilelor aparţinând cultelor religioase, deşi prin reglementări anterioare au fost stabilite alte termene ce nu au fost prorogate, ceea ce contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi conceptului de „proces echitabil” impus de dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii coroborate cu cele din preambulul Convenţiei.

II. În ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, potrivit cărora cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) al ordonanţei se pot depune în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia, Curtea constată că acestea au scopul de a asigura tocmai stabilitatea raporturilor juridice care privesc retrocedarea imobilelor, astfel că excepţia referitoare la aceste prevederi urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

III. În fine, Curtea observă că excepţia referitoare la art. II din Legea nr. 48/2004 a rămas fără obiect, întrucât art. VI alin. (4) din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, la care face trimitere acest text de lege, a fost abrogat prin art. VI din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi ca atare excepţia urmează a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

 

CURTEA  CONSTITUŢIONALÃ

În numele legii

DECIDE:

 

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din titlul II al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Istvan Jeno Kovacs şi Jolan Kovacs în Dosarul nr. 17.975/211/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.

2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.

3. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 48/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2008.