Decizia Curții Constituționale nr. 130/2004

M. Of. nr. 378 din 29 aprilie 2004

 

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 130

din 18 martie 2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România

 

Nicolae Popa − președinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Șerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, excepție ridicată de Pătru Dincă în Dosarul nr. 1.190/com/2003 al Tribunalului Vâlcea − Secția comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, eventualele omisiuni ale legiuitorului neputând fi complinite de către instanța constituțională. Întrucât asupra conformității dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 cu prevederile Constituției Curtea s-a mai pronunțat și nu au intervenit elemente noi, se apreciază că jurisprudența în materie se impune a fi menținută.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.190/com/2003, Tribunalul Vâlcea − Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, excepție ridicată de Pătru Dincă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, datorită actualei reglementări a dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, care are caracter generic, se creează o inegalitate de tratament juridic între persoana asigurătorului subrogat în drepturile propriului asigurat, pe de-o parte, și persoana responsabilă de producerea pagubei, pe de altă parte, întrucât contractul de asigurare dintre asigurător și persoana asigurată care suportă un prejudiciu „trece pe prim plan”, în vreme ce contractul de asigurare dintre persoana responsabilă de producerea pagubei și propria societate de asigurare este lipsit de eficiență juridică. Se consideră că textul de lege criticat ar trebui menținut numai în situația în care persoana responsabilă de producerea accidentului nu ar avea contract de asigurare sau acesta nu ar fi valabil.

Autorul excepției propune o reglementare mai amănunțită a art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în raport cu situațiile diferite la care face referire, care să reglementeze drepturile asigurătorului subrogat în drepturile propriului asigurat, dar care să apere și drepturile persoanei responsabile de producerea accidentului.

Tribunalul Vâlcea − Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România este nefondată și arată că dispozițiile art. 16 din Constituție, republicată, nu sunt incidente în cauză, deoarece textul de lege criticat nu instituie un tratament juridic preferențial între anumite categorii de persoane și nici nu creează discriminări între cetățeni, ci reglementează subrogația asigurătorului în drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva terțelor persoane răspunzătoare de producerea pagubei. Astfel, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, terța persoană aflată în culpă pentru producerea evenimentului asigurat are posibilitatea legală de a fi beneficiara unei asigurări obligatorii sau facultative de răspundere civilă, în temeiul art. 41 și 48 din Legea nr. 136/1995, transferând în acest fel riscul producerii evenimentului asigurat asigurătorului său.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul reține că asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului, în cazul în care s-a produs evenimentul asigurat, în temeiul drepturilor și obligațiilor ce izvorăsc din contractul de asigurare încheiat între ei, astfel încât asigurătorul are acțiune directă împotriva terțului din a cărui culpă s-a produs fapta cauzatoare de prejudiciu în patrimoniul asiguratului. Cu privire la neconstituționalitatea textului de lege criticat, se invocă Decizia nr. 197/2002, prin care Curtea a respins excepția având același obiect, arătând că art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 nu contravine Constituției.

Avocatul Poporului consideră că persoana prejudiciată prin accident și persoana responsabilă de producerea acestuia se află în raporturi distincte cu propriii asigurători. Astfel, se creează situații juridice diferite, care justifică aplicarea unor tratamente juridice diferite.

Se arată că, potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995, în cazul în care persoana care a produs paguba a încheiat un contract de asigurare, obligatorie sau facultativă, de răspundere civilă, asigurătorul său plătește o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde față de terțele persoane păgubite, riscul producerii evenimentului asigurat fiind transferat, în baza legii, asigurătorului. În concluzie, Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995. Textul legal criticat are următorul conținut:

− Art. 22 alin. 1: „În limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.”

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, care au următorul conținut:

− Art. 16 alin. (1) și (2): „(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în limitele și termenele convenite. În ipoteza survenirii cazului asigurat, dacă pentru paguba produsă este responsabilă o terță persoană, asiguratul are posibilitatea de a opta între a pretinde repararea prejudiciilor de la această persoană sau de la propriul asigurător, împotriva căruia are o acțiune directă izvorând din contractul de asigurare. În cazul în care asiguratul alege a doua variantă, asigurătorul se subrogă în toate drepturile acestuia sau ale beneficiarului asigurării, în limitele indemnizației plătite și din momentul efectuării plății, împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Prin urmare, numai în măsura în care asiguratul sau beneficiarul contractului de asigurare a fost despăgubit de asigurător, acesta din urmă va avea acțiune directă împotriva terțului.

Pe de altă parte, Curtea reține că, în cazul în care riscul asigurat este un accident rutier, iar persoana responsabilă pentru producerea prejudiciului are asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, potrivit art. 57 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu respectarea condițiilor legale.

Așa fiind, Curtea constată că argumentele invocate de autorul excepției în susținerea criticii sale nu sunt întemeiate, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 fiind în deplină concordanță cu art. 16 din Constituție, republicată, întrucât reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

De altfel, prin Decizia nr. 197/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 9 octombrie 2002, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, soluția adoptată menținându-și valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, excepție ridicată de Pătru Dincă în Dosarul nr. 1.190/com/2003 al Tribunalului Vâlcea −

Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2004.

 

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

 

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu