Decizia Curţii Constituţionale nr. 12/2004

M. Of. nr. 115 din 9 februarie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 12

din 20 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Gabriela Dragomirescu − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti − U.C.E.C.O.M. în Dosarul nr. 1.371/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia contencios administrativ.

La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin consilier juridic Oana Constantin, precum şi Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, prin consilier juridic Cristina Ionescu.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 133/1999 limitează pe criterii discriminatorii accesul organizaţiilor cooperatiste la facilităţile pe care legea le acordă. Mai mult, legea criticată adoptă pentru întreprinderile mici şi mijlocii definiţia prevăzută de Recomandarea Comisiei Europene nr. 96/280/CE din 3 aprilie 1996, preluată ulterior de Recomandarea Comisiei Europene C 1.422 din 6 mai 2003, definiţie ce nu condiţionează dobândirea calităţii de întreprinzător mic sau mijlociu de criteriul formei juridice de organizare. În legătură cu avizul Consiliului Legislativ depus la dosar de către Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie în sprijinul susţinerilor sale, se arată că acesta este un aviz consultativ ce nu priveşte Legea nr. 133/1999, ci proiectul unei hotărâri a Guvernului prin care se dispun măsuri de finanţare a bugetului acestora pentru anul 2002. Depune note scrise.

Reprezentantul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că stimulentele, facilităţile sau orice alte forme de sprijinire de către stat a anumitor categorii de întreprinzători şi agenţi economici nu sunt de natură să lezeze drepturile altor agenţi economici şi nu pot fi considerate o încălcare a prevederilor constituţionale privind concurenţa loială şi libertatea comerţului. Mai arată că art. 21 din Legea nr. 133/1999 dispune doar cu privire la alocarea de fonduri pentru finanţarea programelor de dezvoltare pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pe când organizaţiile cooperatiste beneficiază de buget distinct faţă de cel destinat întreprinderilor mici şi mijlocii. Aşa fiind, consideră că prevederile de lege criticate ca fiind neconstituţionale nu instituie o „inegalitate de tratament” sau o eliminare a organizaţiilor cooperatiste de la anumite măsuri de sprijin acordate de statul român.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, întrucât consideră că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În acest sens menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 247 din 10 iunie 2003.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 septembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.371/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti − U.C.E.C.O.M. într-o cauză de contencios administrativ, în care reclamanta a solicitat anularea unor ordine ale Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie ce au ca obiect aprobarea procedurilor de implementare a programelor naţionale multianuale în perioada 2002−2003.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat, care, în opinia autorului excepţiei, exclude de la aplicarea prevederilor Legii nr. 133/1999 organizaţiile cooperatiste, limitează pe criterii discriminatorii accesul acestora la facilităţile acordate de statul român prin legea criticată şi denaturează mediul concurenţial al pieţei economice româneşti. Se încalcă astfel, „în mod flagrant”, dispoziţiile privind concurenţa loială şi libertatea comerţului, prevăzute de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia contencios administrativ apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât, „în funcţie de contextul economico-social, de strategia de dezvoltare a anumitor ramuri de activitate, statul poate interveni prin măsuri care să răspundă nevoilor de stimulare a anumitor agenţi economici, fără ca opţiunea legiuitorului care stabileşte beneficiarii acestor măsuri, în fiecare perioadă, să aibă caracter discriminatoriu sau să afecteze mediul concurenţial al pieţei economice”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „includerea sau neincluderea în sfera de aplicare a acestei legi a unei categorii de agenţi economici care îndeplinesc doar anumite criterii, stabilite de legiuitor, este expresia politicii economice a statului”. Mai arată că din chiar titlul legii rezultă că scopul acesteia este „stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii”, precum şi că, în sensul art. 43 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are opţiunea liberă, „determinată de direcţiile politicii economice a statului, de a stabili măsurile necesare sprijinirii şi dezvoltării în anumite perioade, a anumitor domenii sau ramuri de activitate ori a unor categorii de întreprinzători”, fără ca prin aceste măsuri de sprijin efectiv să se creeze o discriminare între agenţii economici şi fără a se încălca principiul stabilit de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens este menţionată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 247 din 10 iunie 2003.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:

− Art. 2: „În sensul prezentei legi, întreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială, denumită în continuare întreprindere, în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ conform prevederilor art. 3.”

În opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii contravin art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, devenit, potrivit Constituţiei republicate, art. 135 alin. (2) lit. a), al cărui conţinut este următorul: „(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 133/1999 sunt discriminatorii, deoarece exclud de la aplicarea legii unele categorii de agenţi economici. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 247 din 10 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 24 iulie 2003, Curtea Constituţională, pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 6 din Legea nr. 133/1999, care stabileşte în mod expres întreprinderile ce beneficiază de prevederile sale, a statuat următoarele: „În cadrul îndeplinirii obligaţiilor statului prevăzute de Constituţie în art. 43 alin. (1), referitoare la luarea măsurilor de dezvoltare economică, respectiv în art. 134 alin. (2) lit. a), referitoare la crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, legiuitorul are opţiunea liberă pentru a stabili măsurile de sprijinire, în diferite perioade, a anumitor ramuri ale economiei, a unor domenii de activitate, a anumitor categorii de întreprinzători şi investiţii. Opţiunea legiuitorului, în fiecare perioadă, este determinată de direcţiile politicii economice a statului, de nevoile de dezvoltare şi de stimulare a diferitelor ramuri de activitate, de resursele materiale disponibile şi de alţi factori, fără ca măsurile de sprijin selective să aibă caracter discriminatoriu.” Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut că, aşa cum rezultă din chiar titlul legii, aceasta a avut ca obiect de reglementare „stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii”, precum şi că „stimulentele prevăzute de lege au urmărit atragerea în circuitul economico-productiv a capitalului privat în scopul diversificării şi creşterii producţiei, ceea ce se poate realiza în timp mai scurt chiar prin între prinderi mici şi mijlocii, care asigură şi un grad mai sporit de ocupare a forţei de muncă. Acesta este motivul pentru care art. 6 prevede beneficiul legii numai pentru întreprinderile mici şi mijlocii cu capital integral privat”.

Curtea Constituţională constată că, deşi prin decizia menţionată s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 6 din Legea nr. 133/1999, considerentele care au fundamentat-o constituie temei şi pentru respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din lege, ce formează obiectul prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea între prinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti − U.C.E.C.O.M. în Dosarul nr. 1.371/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2004.