Decizia Curţii Constituţionale nr. 123/2004

M. Of. nr. 342 din 20 aprilie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 123

din 16 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Dana Titian − procuror

Mihaela Senia Costinescu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Valeria Gavra în Dosarul nr. 2.664/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dreptului persoanei la locuinţă îi corespunde obligaţia corelativă de a achita cheltuielile comune ale imobilului, nerespectarea acestei obligaţii putând determina rezilierea contractului de închiriere, fără a se putea reţine o încălcare a dreptului de proprietate. De altfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu este competentă a se pronunţa cu privire la probleme de fapt.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.664/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Valeria Gavra.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 24 lit. c) din Legea nr. 114/1996 încalcă prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicată, referitoare la statul de drept şi statul social, precum şi cele cuprinse în titlul II al Legii fundamentale, în special art. 26 privitor la viaţa privată şi la dreptul persoanei de a dispune în mod liber de ea însăşi, inclusiv în plan contractual. Astfel, se consideră că este neconstituţional dreptul unei asociaţii de locatari de a solicita în faţa instanţei judecătoreşti rezilierea unui contract civil de închiriere în care nu este parte şi prin derularea căruia nu s-au încălcat drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri, acestor asociaţii fiind suficient să li se confere dreptul de a solicita obligarea locatorului de a dispune rezilierea contractului încheiat cu un locatar „care ridică probleme”.

De asemenea, se susţine neconstituţionalitatea textului de lege criticat şi în raport cu art. 47 din Constituţie, republicată, potrivit căruia statul este obligat să ia măsuri de protecţie socială şi să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Curtea de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996 ca fiind neîntemeiată, arătând că „pentru susţinerea neconstituţionalităţii unui text de lege trebuie să se facă raportarea acestuia la Constituţia în vigoare la data adoptării legii respective şi nu la o Constituţie adoptată ulterior”.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arată că, în cazul clădirilor cu mai multe locuinţe, chiriaşul este obligat să plătească cu regularitate cotele ce-i revin din cheltuielile sau obligaţiile financiare, care sunt legate de proprietatea comună sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare locuinţă. Asociaţia de proprietari a fost creată prin lege în vederea realizării unui interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a acestor clădiri, luându-se în seamă şi interesele proprietarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv prin stabilirea cheltuielilor comune.

Plata cheltuielilor comune de către chiriaşi constituie o obligaţie civilă izvorâtă din contractul de închiriere, neplata cotei-părţi corespunzătoare unei perioade de 3 luni justificând rezilierea contractului la cererea asociaţiei de proprietari, obligată, la rândul său, faţă de creditori la plata serviciilor prestate de aceştia. Astfel, obligaţia datornicului de a plăti creditorului contravaloarea unor bunuri sau a unor servicii de care a beneficiat nu poate fi privită ca o încălcare a prevederilor art. 26 şi 47 din Constituţie.

În consecinţă, se apreciază că dispoziţiile art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996 sunt constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996 prin raportare la art. 26 din Legea fundamentală, referirea la acest text constituţional nu are relevanţă în soluţionarea excepţiei ridicate.

Critica întemeiată pe art. 47 din Constituţia republicată nu poate fi reţinută, deoarece dreptului la un nivel de trai decent, care presupune şi asigurarea unei locuinţe, îi corespunde obligaţia corelativă de a plăti cheltuielile aferente folosinţei acestei locuinţe. Prin urmare, în cazul neachitării acestor cheltuieli, este justificat ca textul de lege criticat să prevadă, printre altele, rezilierea contractului de închiriere chiar şi înainte de termenul stabilit prin acest contract.

Referitor la propunerea autoarei excepţiei de a modifica prevederile menţionate, se arată că instanţa de contencios constituţional nu poate îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja instituite.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997. Textul legal criticat are următorul conţinut:

− Art. 24 lit. c): „Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face în următoarele condiţii: […]

c) la cererea asociaţiei de proprietari, atunci când chiriaşul nu şi-a achitat obligaţiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, dacă au fost stabilite, prin contractul de închiriere, în sarcina chiriaşului.”

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 26 şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţia României, republicată, care au următorul conţinut:

− Art. 1 alin. (3): „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.”

− Art. 26: „(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

− Art. 47 alin. (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996 instituie dreptul asociaţiei de proprietari, care este organizaţia proprietarilor tuturor apartamentelor dintr-o clădire cu mai multe apartamente proprietate privată sau mixtă, de a solicita rezilierea unui contract de închiriere a unei locuinţe, pentru neplata cheltuielilor comune de întreţinere, la care chiriaşul este obligat prin convenţia încheiată cu proprietarul. Întrucât, faţă de respectivul contract, asociaţia de proprietari este terţ, reglementarea criticată poate fi considerată ca o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului, potrivit căruia puterea obligatorie a acestuia priveşte numai părţile contractante, nimeni neputând fi obligat prin voinţa altei persoane. Astfel, legislaţia civilă în vigoare prevede în mod expres aplicaţii ale contractului în folosul unei terţe persoane, cu respectarea condiţiilor generale de validitate ale convenţiei între părţi, referitoare la capacitate, voinţă, obiect, cauză şi, dacă este necesar, formă. Drepturile născute din acest raport juridic aparţin în mod direct şi nemijlocit terţului beneficiar. Acceptând obligaţiile ce îi revin prin încheierea contractului de locaţiune, chiriaşul a achiesat inclusiv la obligaţia de a achita către asociaţia de proprietari cota-parte din cheltuielile care sunt legate de proprietatea comună sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare locuinţă.

Neplata acestor cheltuieli, în măsura în care constituie o obligaţie contractuală a chiriaşului, este de natură să antreneze răspunderea acestuia, materializată inclusiv prin rezilierea contractului de închiriere.

Împrejurarea că legiuitorul a înţeles să recunoască dreptul de a solicita o asemenea măsură asociaţiei de proprietari, în calitatea sa de beneficiară a respectivei prestaţii, şi, deci, nemijlocit interesată în executarea acesteia, nu contravine principiilor statului de drept, nici obligaţiei de respectare şi ocrotire a vieţii intime, familiale şi private a persoanei, precum nici celei privind adoptarea de măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

Autorul excepţiei pierde din vedere faptul că neexecutarea acestei obligaţii, chiar dacă de sorginte contractuală, afectează interesele colectivităţii din care, independent de voinţa sa, face parte. Acestea impun şi justifică recunoaşterea calităţii procesuale active asociaţiei de proprietari, ca reprezentantă a respectivei colectivităţi, pentru promovarea acţiunii în rezilierea contractului de închiriere. Sub acest aspect textul de lege criticat dă expresie principiului constituţional potrivit căruia cetăţenii trebuie să îşi exercite drepturile şi obligaţiile cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

De altfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului relativităţii efectelor contractului,

Curtea reţine că, în condiţiile în care acest principiu nu este consacrat ca atare de Constituţie, el nu constituie un criteriu de constituţionalitate pe care Curtea să-l aibă în vedere şi la care să se raporteze.

De asemenea, Curtea consideră că împrejurările în care nerespectarea obligaţiei de plată a cheltuielilor comune nu depinde de culpa chiriaşului, având o justificare obiectivă, sau cele în care cheltuielile nu corespund realităţii, fiind stabilite în mod abuziv, constituie probleme de fapt, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, fără relevanţă pe planul constituţionalităţii reglementării deduse controlului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 lit. c) din Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Valeria Gavra în Dosarul nr. 2.664/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2004.