Decizia Curţii Constituţionale nr. 117/2004

M. Of. nr. 403 din 6 mai 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 117

din 11 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Afrodita Laura Tutunaru − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, excepţie ridicată de Vasile Tănase în Dosarul nr. 1.372/2003 al Curţii de Apel Galaţi − Secţia comercială şi de contencios administrativ. 

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de avocatul ales, Gabriela Marincaş, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 

Având cuvântul pe fond, apărătorul autorului excepţiei a solicitat admiterea acesteia, deoarece se aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, precum şi dreptului constituţional garantat de Legea fundamentală, potrivit căruia accesul liber al unei persoane la o activitate economică (în cauză la desfăşurarea unei profesii liberale) este garantat. Posibilitatea prevăzută de textul criticat de a se dispune suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice, în situaţia în care împotriva expertului s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, este, în opinia autorului, de natură să-i restrângă exerciţiul dreptului de a profesa, cu consecinţa atingerii existenţei dreptului însuşi. Această limitare este discriminatorie în raport cu celelalte categorii de profesii liberale, deoarece nu s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească, aşa cum este reglementat, de exemplu, în cazul avocaţilor sau notarilor publici. 

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a depus şi concluzii scrise. 

Partea Ministerul Justiţiei a trimis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, deoarece raţiunea instituirii unei asemenea măsuri se justifică prin necesitatea asigurării unui climat corespunzător organizării activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară. De altfel, măsura suspendării are caracter provizoriu, situaţie ce exclude încălcarea prezumţiei de nevinovăţie. Critica formulată prin prisma dispoziţiilor constituţionale prevăzute în art. 45 nu este întemeiată, întrucât accesul liber al persoanei şi exercitarea unei activităţi economice, precum şi libera iniţiativă sunt garantate în condiţiile legii. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.372/2003, Curtea de Apel Galaţi − Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002. 

Excepţia a fost ridicată de reclamantul Vasile Tănase în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni civile formulate în baza Legii contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâta Ministerul Justiţiei. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât, prin posibilitatea suspendării dreptului expertului tehnic judiciar (inculpat într-o cauză penală) de a efectua expertize tehnice, se aduce atingere principiului prezumţiei de nevinovăţie consacrat de art. 23 alin. (11) din Constituţie, republicată, deoarece el este considerat vinovat, deşi nu s-a pronunţat împotriva lui o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. 

Dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 contravin şi prevederilor constituţionale privitoare la libertatea economică, având în vedere că, deşi a dobândit calitatea de liber-profesionist pentru care a fost autorizat în condiţiile legii, este împiedicat să-şi desfăşoare activitatea pentru simplul fapt că împotriva sa a fost pusă în mişcare acţiunea penală în două dosare penale. 

Curtea de Apel Galaţi − Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 trebuie interpretate în corelaţie cu prevederile art. 10 din acelaşi act normativ, care, stabilind condiţiile de dobândire a calităţii de expert tehnic judiciar, precizează că expertul judiciar trebuie să se bucure de o bună reputaţie socială şi profesională. Prezumţia de nevinovăţie nu are legătură cu prevederile criticate, deoarece ea funcţionează doar în cadrul procesului penal şi nu poate fi extinsă şi asupra situaţiilor în care unei persoane i se cere o „conduită morală şi profesională corespunzătoare”. 

Împrejurarea că autorul excepţiei este inculpat într-o cauză penală poate crea suspiciunea comiterii unor abuzuri. În aceste condiţii suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice până la soluţionarea definitivă a cauzei reprezintă o măsură de protecţie şi nu o îngrădire a dreptului de exercitare a profesiei. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 45 din Constituţie, republicată, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 nu vin în conflict cu Legea fundamentală, care condiţionează exercitarea profesiei de reglementarea prevăzută prin lege specială, iar, pe de altă parte, împotriva autorului excepţiei nu s-a luat măsura îndepărtării lui din Biroul de expertize, ci doar s-a dispus suspendarea sa până la lămurirea situaţiei sale în procesul penal. 

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 este neîntemeiată. Prezumţia de nevinovăţie constituie un principiu de bază al procesului penal materializat într-o garanţie juridico-socială acordată învinuitului sau inculpatului care nu trebuie să-şi dovedească nevinovăţia. Organele judiciare sunt obligate, în virtutea aceleiaşi prezumţii, să administreze probele − când acestea există − în procesul penal, iar persoana cercetată are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. 

Măsura suspendării din exerciţiul profesiei de expert nu înlătură prezumţia de nevinovăţie, ci constituie o sancţiune a neîndeplinirii uneia dintre condiţiile cerute ab initio pentru intrarea în profesie, şi anume aceea de a se bucura de o bună reputaţie profesională şi socială [art. 10 alin. (1) lit. f) din ordonanţa criticată]. Suspendarea se dispune însă numai atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare, iar acest moment procesual presupune existenţa unor probe temeinice de săvârşire a unei infracţiuni. Această măsură reprezintă o sancţiune des întâlnită în statutul profesiilor pentru care probitatea morală şi profesională este o condiţie de bază de intrare şi de menţinere în profesie, cât şi un impediment în exercitarea în continuare a atribuţiilor specifice profesiei, de natură a înlătura posibilitatea persoanei în cauză să se folosească de aceasta în scopul de a îngreuna desfăşurarea cercetării penale sau de a ascunde probele incriminatorii. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 45 din Legea fundamentală, Guvernul consideră că precizarea finală a textului constituţional este elocventă în sensul afirmării constituţionalităţii prevederilor criticate. Lăsând la aprecierea legii ordinare stabilirea condiţiilor de exercitare a profesiilor liberale, este de la sine înţeles că orice măsuri şi sancţiuni stabilite prin lege sunt constituţionale dacă nu vin în conflict cu alte principii fundamentale. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul criticat nu aduce atingere libertăţii individuale, ci instituie, pe o perioadă determinată, o sancţiune nepenală expertului tehnic judiciar împotriva căruia a fost pusă în mişcare acţiunea penală. 

Dispoziţiile legale criticate nu conţin norme restrictive privind accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: 

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 15 aprilie 2002, şi are următorul conţinut: 

Art. 35 alin. (2): „În situaţia în care împotriva expertului tehnic judiciar este pusă în mişcare acţiunea penală, se dispune suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice până la soluţionarea definitivă a cauzei.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 23 alin. (11) şi ale art. 45 din Constituţie, republicată, al căror conţinut este următorul: 

Art. 23 alin. (11): „Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.”;

Art. 45: „Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că măsura suspendării dreptului expertului de a efectua expertize judiciare pe durata procesului penal în care este învinuit nu constituie o încălcare a principiului prezumţiei de nevinovăţie, dat fiind că nu are semnificaţia unei sancţionări a acestuia pentru fapte penale cu privire la care nu s-a stabilit, prin hotărâre judecătorească definitivă, că le-a săvârşit cu vinovăţie, ci constituie o măsură legitimă de garanţie acordată persoanelor ce solicită efectuarea de expertize judiciare că aceste lucrări nu vor fi efectuate de o persoană asupra căreia planează suspiciuni de încălcare gravă a legii şi a deontologiei profesionale. 

Dispoziţiile legale criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 10 din acelaşi act normativ criticat, care stabilesc condiţiile de dobândire a calităţii de expert tehnic judiciar şi care prevăd la lit. f) că acesta trebuie să nu aibă antecedente penale şi să se bucure de o bună reputaţie profesională şi socială. 

În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţia legală atacată contravine principiului libertăţii economice, consacrat de art. 45 din Constituţie, republicată, şi această critică este nefondată, dat fiind că exercitarea activităţilor economice sunt garantate de Legea fundamentală în condiţiile legii, organul legiuitor fiind liber să stabilească, în funcţie de interesul general şi cu respectarea normelor privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, condiţiile în care urmează să fie desfăşurată o anumită activitate. Suspendarea temporară a dreptului de a efectua expertize judiciare, în cazul prevăzut de art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000, constituie, în această perspectivă, o aplicare a dispoziţiilor art. 45 din Legea fundamentală, în deplină concordanţă cu toate celelalte prevederi ale Constituţiei. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4), al art. 23 alin. (11) şi al art. 45 din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E: 

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, excepţie ridicată de Vasile Tănase în Dosarul nr. 1.372/2003 al Curţii de Apel Galaţi − Secţia comercială şi contencios administrativ. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2004.