Decizia
Curții Constituționale nr. 116/2004
M. Of. nr. 273 din 29 martie 2004
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
D
E C I Z I A Nr. 116
din 11 martie 2004
referitoare
la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea
procesului de restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți naționale,
companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat
Nicolae Popa − președinte
Costică Bulai − judecător
Nicolae Cochinescu − judecător
Constantin Doldur − judecător
Kozsokár Gábor − judecător
Petre Ninosu − judecător
Șerban Viorel Stănoiu − judecător
Lucian Stângu − judecător
Ioan Vida − judecător
Aurelia Popa − procuror
Claudia Miu − prim-magistrat
asistent
Pe rol se află dezbaterea excepției
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență
a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare,
reorganizare și privatizare a unor societăți naționale, companii naționale și
societăți comerciale cu capital majoritar de stat, excepție ridicată de Asociația
Unirea în Dosarul nr. 10.456/2003 al Tribunalului Prahova.
La apelul nominal se constată lipsa
părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 23 alin. (1) și
(6) din Legea nr. 47/1992, republicată, pune concluzii de respingere
a excepției de neconstituționalitate, ca fiind inadmisibilă, arătând că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2003 a fost abrogată după
sesizarea Curții cu excepția de neconstituționalitate.
C U R T E A,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie
2003, pronunțată în Dosarul nr. 10.456/2003, Tribunalul Prahova a
sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2003
pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2003
privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare și privatizare a unor
societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital
majoritar de stat. Excepția
a fost ridicată de Asociația Unirea, cu sediul ales în București, într-o cauză
având ca obiect contestația formulată de aceasta împotriva deciziei Societății
Comerciale Mefin − S.A. din Sinaia de a nu acorda, în temeiul ordonanței
criticate, plăți compensatorii salariaților disponibilizați.
În motivarea excepției de neconstituționalitate
se susține că prevederile
de lege criticate sunt contrare dispozițiilor art. 16, 20 și 44 din
Constituție, republicată, precum și celor ale art. 26 din Pactul internațional
cu privire la drepturile civile și politice. Astfel, în legătură cu încălcarea
prevederilor constituționale ale art. 16, referitoare la egalitatea în
drepturi a cetățenilor, și ale art. 26 din pact, se arată că art. II
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2003, care exceptează de la
obligația acordării plăților compensatorii, cuvenite în temeiul contractelor
colective de muncă, societățile comerciale ale căror acțiuni au făcut obiectul
contracte lor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare și
Administrarea Participațiilor Statului, în perioada cuprinsă între 5 martie − 11
aprilie 2003, creează două categorii de salariați: unii care primesc plăți
compensatorii și alții care nu primesc aceste plăți. Încălcarea art. 44
din Constituție, republicată, care ocrotește și garantează proprietatea
privată, constă, în opinia autorului excepției, în lipsa posibilității de a
beneficia de plățile compensatorii.
Tribunalul Prahova consideră că dispozițiile art. II
din ordonanța criticată sunt neconstituționale, întrucât încalcă prevederile
art. 16 din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii,
fără privilegii și fără discriminări. Neacordarea plăților compensatorii
salariaților disponibilizați în condițiile textului citat constituie
discriminare față de salariații disponibilizați din cadrul altor societăți
comerciale și care primesc plăți compensatorii.
Potrivit prevederilor art. 24
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de
sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și
Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de
neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul
de vedere al instituției Avocatul Poporului.
În punctul său de vedere Avocatul
Poporului consideră
că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 22/2003 a devenit inadmisibilă, întrucât
textul de lege criticat a fost abrogat.
Președinții celor două Camere
ale Parlamentului, precum și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat
de Avocatul Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile
procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal
sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din
Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2,
3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de
neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de
neconstituționalitate îl constituie prevederile art. II din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de
restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți naționale, companii
naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 11 aprilie 2003. Aceste
dispoziții criticate au următorul cuprins: Prevederile art. 2 alin. (4) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2003 nu se aplică societăților
comerciale cu capital majoritar de stat ale căror acțiuni au făcut obiectul contractelor
de vânzare cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea
Participațiilor Statului între data intrării în vigoare a actului normativ sus-menționat
și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
În opinia autorului excepției de
neconstituționalitate aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale
ale art. 16, referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 44,
privind Dreptul de proprietate privată, precum și celor ale art. 26
din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Examinând excepția de neconstituționalitate
ridicată, se constată că, ulterior sesizării Curții Constituționale, Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 22/2003 a fost respinsă prin Legea nr. 565
din 22 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932
din 23 decembrie 2003.
Așa fiind, Curtea constată că, în
condițiile în care textul de lege criticat pentru neconstituționalitate a ieșit
din vigoare, sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională decide
asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe
ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare [...]. În
jurisprudența constantă a Curții, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 246
din 18 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 753 din 27 noiembrie 2001, și prin Decizia nr. 25 din 29 ianuarie
2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 21
februarie 2002, s-a statuat că această condiție de admisibilitate, și anume ca
dispoziția ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate să fie în vigoare,
trebuie îndeplinită la momentul pronunțării deciziei Curții. În
consecință, Curtea Constituțională, constatând că dispozițiile criticate din
ordonanță nu mai sunt în vigoare, urmează să respingă excepția de
neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 16, 20, 44, al art. 146 lit. d) din Constituție,
republicată, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c),
al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca devenită inadmisibilă,
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de
restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți naționale, companii
naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, excepție
ridicată de Asociația Unirea în Dosarul nr. 10.456/2003 al Tribunalului
Prahova.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din
data de 11 martie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE
POPA |
Prim-magistrat asistent, Claudia Miu |