Decizia Curţii Constituţionale nr. 116/2004

M. Of. nr. 273 din 29 martie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 116

din 11 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Claudia Miu − prim-magistrat asistent

Pe rol se află dezbaterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, excepţie ridicată de Asociaţia „Unirea” în Dosarul nr. 10.456/2003 al Tribunalului Prahova. 

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, arătând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 a fost abrogată după sesizarea Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 10.456/2003, Tribunalul Prahova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia „Unirea”, cu sediul ales în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de aceasta împotriva deciziei Societăţii Comerciale „Mefin” − S.A. din Sinaia de a nu acorda, în temeiul ordonanţei criticate, plăţi compensatorii salariaţilor disponibilizaţi. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16, 20 şi 44 din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Astfel, în legătură cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, şi ale art. 26 din pact, se arată că art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003, care exceptează de la obligaţia acordării plăţilor compensatorii, cuvenite în temeiul contractelor colective de muncă, societăţile comerciale ale căror acţiuni au făcut obiectul contracte lor de vânzare-cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, în perioada cuprinsă între 5 martie − 11 aprilie 2003, creează „două categorii de salariaţi: unii care primesc plăţi compensatorii şi alţii care nu primesc aceste plăţi”. Încălcarea art. 44 din Constituţie, republicată, care ocroteşte şi garantează proprietatea privată, constă, în opinia autorului excepţiei, „în lipsa posibilităţii de a beneficia de plăţile compensatorii”. 

Tribunalul Prahova consideră că dispoziţiile art. II din ordonanţa criticată sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. Neacordarea plăţilor compensatorii salariaţilor disponibilizaţi în condiţiile textului citat „constituie discriminare faţă de salariaţii disponibilizaţi din cadrul altor societăţi comerciale şi care primesc plăţi compensatorii”. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. 

În punctul său de vedere Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 a devenit inadmisibilă, întrucât textul de lege criticat a fost abrogat. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 11 aprilie 2003. Aceste dispoziţii criticate au următorul cuprins: „Prevederile art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 nu se aplică societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat ale căror acţiuni au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare semnate de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului între data intrării în vigoare a actului normativ sus-menţionat şi data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, referitoare la „Egalitatea în drepturi”, ale art. 44, privind „Dreptul de proprietate privată”, precum şi celor ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se constată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 a fost respinsă prin Legea nr. 565 din 22 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003. 

Aşa fiind, Curtea constată că, în condiţiile în care textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate a ieşit din vigoare, sunt incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]”. În jurisprudenţa constantă a Curţii, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 246 din 18 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 27 noiembrie 2001, şi prin Decizia nr. 25 din 29 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 21 februarie 2002, s-a statuat că această condiţie de admisibilitate, şi anume ca dispoziţia ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să fie în vigoare, trebuie îndeplinită la momentul pronunţării deciziei Curţii. În consecinţă, Curtea Constituţională, constatând că dispoziţiile criticate din ordonanţă nu mai sunt în vigoare, urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 16, 20, 44, al art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, excepţie ridicată de Asociaţia „Unirea” în Dosarul nr. 10.456/2003 al Tribunalului Prahova. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2004.