Decizia Curţii Constituţionale nr. 10/2004

M. Of. nr. 73 din 28 ianuarie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 10

din 20 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

 

Costică Bulai − preşedinte

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia „Anticorupţia” din Bucureşti în Dosarul nr. 217/PJ/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde Ion Costin, vicepreşedintele Asociaţiei „Anticorupţia” din Bucureşti.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate şi depuse în scris la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 217/PJ/2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia „Anticorupţia” din Bucureşti, prin reprezentantul său, Ion Constantin, într-o cauză civilă al cărei obiect este cererea de înscriere în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 încalcă prevederile constituţionale ale art. 37 alin. (1) care consacră libertatea de asociere. În acest sens, arată că „nu Ministerul Justiţiei este organul care trebuie să stabilească care din formele de asociere sunt constituţionale sau nu, prin avizul dat sau nu, ci numai instanţa de judecată competentă cu înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, care echivalează cu acordarea de personalitate juridică asociaţiilor …”. Impunerea avizului Ministerului Justiţiei este considerată „un abuz grosolan şi un atentat la dreptul la liberă asociere…”. În continuare, autorul excepţiei arată că asociaţiile şi fundaţiile sunt organizaţii nonguvernamentale care „trebuie să fie independente de organele Guvernului”. De asemenea, consideră că dreptul său de asociere este înfrânt şi de omisiunea legiuitorului de a introduce activitatea de eliminare a birocraţiei sau corupţiei printre domeniile de activitate ale asociaţiilor şi fundaţiilor prevăzute în art. I pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că „această nouă condiţie prevăzută de lege pentru acordarea personalităţii juridice unei asociaţii sau fundaţii nu încalcă dreptul la liberă asociere al cetăţenilor, fiind un act de control de legalitate al scopului asociaţiei sau fundaţiei, É având în vedere că anumite activităţi nu ar putea face obiectul unor asociaţii fără scop patrimonial”. În fine, instanţa arată că „necesitatea eliberării unui aviz este impusă şi din considerente statistice şi de evidenţă a activităţilor economice şi sociale”.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18¹ din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei. Astfel, consideră că libertatea de asociere nu presupune lipsa oricărui control sau a oricăror condiţii pentru înfiinţarea unor organisme neguvernamentale. În aceste condiţii, instituirea condiţiei avizului ministerului sau al organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea asociaţia apare ca o adevărată „garanţie suplimentară cu privire la concordanţa scopului şi obiectivelor viitoarelor asociaţii şi fundaţii cu prevederile constituţionale, ţinând cont şi de faptul că asociaţiile sau fundaţiile nu pot desfăşura orice tip de activităţi”. Guvernul observă că şi partidele politice sau sindicatele sunt supuse unor condiţii prealabile înfiinţării. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă art. I pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003, Guvernul apreciază că legiuitorul are libertatea de a stabili ce domenii de activitate sunt considerate de interes general.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. I pct. 2 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 37. Astfel, arată că avizul ministerelor sau al organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale este necesar numai pentru dobândirea personalităţii juridice a asociaţiei sau fundaţiei, ulterior constituirii acestora.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003, dispoziţii care au următoarea redactare:

„2. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1¹, cu următorul cuprins:

«Art. 1¹. − (1) În sensul prezentei ordonanţe, se consideră a fi de interes general domenii ca: dezvoltarea economică, culturală şi socială, promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, promovarea sănătăţii, educaţiei, ştiinţei, artelor, tradiţiilor, culturii, prezervarea monumentelor culturale, asistenţa socială, ajutorarea săracilor şi defavorizaţilor, asistenţa oamenilor dezavantajaţi fizic, a copiilor şi a persoanelor în vârstă, activitatea de tineret, sporirea cunoaşterii şi participării civice, protejarea mediului şi naturii, sprijinirea religiei şi valorilor umane, susţinerea bunăstării sociale, sprijinirea lucrărilor publice şi infrastructurii, sprijinirea sportului.

(2) Prin interes comunitar se înţelege orice interes care este specific:

a) unei comunităţi: cartier, localitate, unitate administrativ-teritorială;

b) unui grup de persoane fizice sau persoane juridice care urmăresc un obiectiv comun sau au aceleaşi opinii, aceeaşi cultură, orientare religioasă, socială, profesională şi altele asemenea.»[…];

5. La articolul 7 alineatul (2), după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

«d) avizul ministerului sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea.»”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea art. 37 alin. (1) din Constituţia României, devenit, în urma modificării şi renumerotării, art. 40 alin. (1) în Constituţia republicată, cu următorul conţinut: „Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere”.

Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 stabilesc ca o condiţie pentru admiterea cererii de înscriere a unei asociaţii existenţa unui aviz emis de ministerul sau organul de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea asociaţia sau fundaţia. Se consideră însă că această condiţie este în deplină consonanţă cu textele Constituţiei şi ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile omului la care România este parte. Astfel, art. 11 alin. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale admite ca libertatea de asociere să fie restrânsă atunci când, în contextul unei societăţi democratice, această măsură apare necesară pentru „securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora”. Prevederi asemănătoare conţine şi art. 22 alin. 2 din Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice. Or, emiterea avizului de către ministerul sau organul de specialitate al administraţiei publice în a cărui sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea asociaţia este justificată tocmai de necesitatea unui control care să urmărească respectarea acestor valori. În acest context, rolul instanţei de judecată la care se depune cererea de înscriere este, conform dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003, acela de a verifica legalitatea documentelor ce însoţesc cererea de înscriere şi respectarea de către acestea a condiţiilor stabilite de art. 40 din Constituţie, republicată.

De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 441 din 20 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 14 ianuarie 2004, a statuat că dispoziţiile art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 nu contravin prevederilor art. 37 din Constituţie.

Nu poate fi reţinută nici critica autorului excepţiei referitoare la omisiunea legiuitorului de a include, între activităţile de interes general pe care le pot desfăşura asociaţiile şi fundaţiile, activitatea care urmăreşte eliminarea birocraţiei şi corupţiei. Această omisiune nu produce nici un fel de consecinţe negative, deoarece enumerarea domeniilor de interes general are, în redactarea art. I pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003, un caracter exemplificativ, iar nu limitativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E :

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Asociaţia „Anticorupţia” din Bucureşti în Dosarul nr. 217/PJ/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2004.