Decizia Curţii Constituţionale nr. 109/2004

M. Of. nr. 410 din 7 mai 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 109

din 11 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, precum şi a legii, în integralitatea ei

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Maria Bratu − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, precum şi a legii, în integralitatea ei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electromontaj” − S.A. Bucureşti în dosarele nr. 1.321/R/2003 şi nr. 1.452/R/2003 ale Curţii de Apel Braşov − Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.321/R/2003 şi nr. 1.452/R/2003 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 560D/2003 la Dosarul nr. 490D/2003, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierile din 28 octombrie 2003 şi din 2 decembrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 1.321/R/2003 şi nr. 1.452/R/2003, Curtea de Apel Braşov − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, precum şi a legii, în integralitatea ei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electromontaj” − S.A. Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41, 49, art. 72 alin. (3) lit. k), art. 74 alin. (1) din Constituţie.

În opinia autorului excepţiei obligarea la vânzare a apartamentelor cu terenul aferent de către o societate comercială cu capital integral privat către persoane fizice, beneficiare ale contractelor de închiriere, angajaţi sau nu ai societăţii respective, constituie de fapt o „expropriere” pentru utilitate publică.

Se arată, în acest sens, că „Legea nr. 85/1992 nu face distincţie între modurile de intrare a locuinţelor în proprietatea societăţilor comerciale. Indiferent de modalitate, ele sunt obligate să vândă locuinţele doar în baza unei simple cereri, la un preţ derizoriu, fără o despăgubire dreaptă şi prealabilă”. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică textele şi pe motiv că, deşi Legea nr. 85/1992 se încadrează în categoria legilor organice, ea a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 72 şi ale art. 74 alin. (1) din Constituţie.

Instanţa de judecată consideră că textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, arătând că, asupra constituţionalităţii acestor texte, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, respingând excepţia.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul apreciază că Legea nr. 85/1992 reglementează vânzarea unor locuinţe, iar nu regimul general al proprietăţii, astfel că nu era necesar ca legea să fie adoptată cu procedura prevăzută pentru legea organică. Arată că posibilitatea chiriaşilor de a deveni proprietarii unei locuinţe construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, care se află în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome, constituie o limitare legală a dreptului de proprietate stabilit de lege şi nu o expropriere. De asemenea, se arată că dispoziţiile criticate de autorul excepţiei consacră o normă de justiţie socială.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în principal, dispoziţiile art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, a căror redactare este următoarea:

„Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. […]

Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţară la data cumpărării, faţă de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992. […]

Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare.”

Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei sunt cele ale art. 44, art. 53, art. 73 alin. (3) lit. m) şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia republicată.

Examinând excepţia, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 40 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, Decizia nr. 164 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, precum şi Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale.

În aceste decizii Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, reprezintă o normă de justiţie socială, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În acest sens s-a apreciat că dispoziţiile art. 7 din actul normativ criticat sunt nu numai conforme spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, dar şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral.

De asemenea, prin Decizia nr. 357 din 12 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, republicată, Curtea a statuat că, în cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri a fost construită locuinţa ce a făcut obiectul vânzării, obligaţia de vânzare către chiriaşi este o obligaţie in rem, deci în considerarea obiectului, iar nu o obligaţie in personam, care ar fi avut în vedere o societate comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţiile, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, republicată, instituie o limitare legală a dreptului de proprietate, exercitat de unităţile economice sau de societăţile comerciale asupra acestor locuinţe, indiferent dacă acestea au capital integral privat sau de stat. Această limitare este conformă cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, fiind justificată din punct de vedere social şi moral, întrucât chiriaşii au contribuit la construirea acestor locuinţe, iar statul are obligaţia constituţională de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii şi pentru un trai decent.

Şi, în fine, autorul critică Legea nr. 85/1992, în integralitatea ei, pe motiv că, fiind o lege ce reglementează dobândirea dreptului de proprietate, nu a fost adoptată conform exigenţelor art. 73 alin. (3) lit. m) şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia republicată.

Curtea reţine că, întrucât Legea nr. 85/1992 conţine principii privind evaluarea şi vânzarea unor locuinţe şi nu regimul general al proprietăţii, nu era necesar ca acest act normativ să fie adoptat cu procedura prevăzută de legea organică.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată, precum şi a legii, în integralitatea ei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electromontaj” − S.A. Bucureşti în dosarele nr. 1.321/R/2003 şi nr. 1.452/R/2003 ale Curţii de Apel Braşov − Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2004.