Decizia Curţii Constituţionale nr. 106/2004

M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 106

din 9 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Claudia Miu − prim magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Muntenia prin Societatea de Administrare a Investiţiilor „Muntenia Invest” − S.A. în Dosarul nr. 5.943/2003 al Tribunalului Prahova − Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Ioana-Mihaela Dănescu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele invocate cu prilejul ridicării acesteia. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând în acest sens că, prin textul de lege criticat, nu se încalcă principiul constituţional al ocrotirii şi garantării dreptului de proprietate privată.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5.943/2003, Tribunalul Prahova − Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Excepţia a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Muntenia prin Societatea de Administrare a Investiţiilor „Muntenia Invest” − S.A. într-o cauză având ca obiect o cerere de anulare a hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor Societăţii Comerciale „GES” − S.A. Boldeşti-Scăieni prin care s-a decis majorarea capitalului social al societăţii prin conversia în acţiuni a creanţei deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare.

În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 încalcă prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 51 din Constituţie. Astfel, se arată că textul de lege criticat, prin „crearea posibilităţii legale ca statul − prin instituţiile sale − să-şi treacă în proprietate o parte din capitalul social” al unei societăţi comerciale la care este acţionar „numai prin simpla majorare a capitalului social (conversie a creanţelor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în acţiuni), iar apoi transferarea acestor acţiuni către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului”, nesocoteşte cu bună ştiinţă dispoziţiile constituţionale care garantează ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, precum şi pe cele care consacră principiul supremaţiei şi al obligativităţii Constituţiei şi a legilor. Statului român, ca acţionar al unei societăţi comerciale, îi sunt aplicabile aceleaşi prevederi ca şi celorlalţi acţionari, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 este un act normativ neconstituţional, în măsura în care toţi ceilalţi acţionari, ca titulari ai unui drept de proprietate asupra acţiunilor acelei societăţi comerciale, recunoscut de lege, sunt vădit prejudiciaţi şi mai ales lipsiţi de posibilitatea de recuperare a acestei investiţii.

Tribunalul Prahova − Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la proprietatea privată.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la obiectul excepţiei, precizează că acesta vizează dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002.

Se arată că aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor art. 41, devenit art. 44 din Constituţia republicată, întrucât „prin majorarea capitalului social al unei societăţi comerciale nu este afectat dreptul de proprietate pe care acţionarii îl au asupra acţiunilor ce le deţin, deoarece această măsură nu presupune realizarea unui transfer de proprietate”. În sprijinul punctului de vedere este amintită jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia majorării capitalului social al societăţilor comerciale.

Referitor la art. 51 din Constituţie, invocat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea sa, precizează că „acest articol a fost abrogat prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003”.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în opinia autorului, dispoziţiile art. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Curtea constată însă că, în realitate, excepţia vizează dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 137/2002, modificate ulterior. Astfel, alin. (1) a fost modificat prin art. I pct. 4 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, iar alin. (2) a fost modificat prin pct. 1 al articolului unic din Legea nr. 556/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003. Aceste dispoziţii au următorul cuprins:

− Art. 17: „(1) În termen de 30 de zile de la solicitarea instituţiei publice implicate creanţele deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra societăţii comerciale ce urmează să se privatizeze se vor converti în acţiuni.

(2) Acţiunile rezultate în urma conversiei vor fi transferate pe bază de protocol instituţiei publice implicate, în vederea administrării şi vânzării acestora.

(3) Preţul obţinut în urma vânzării va fi repartizat, între cele două instituţii, proporţional cu numărul acţiunilor vândute, după deducerea cheltuielilor efectuate de către instituţia publică implicată.”

Se susţine că aceste prevederi sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) teza întâi şi ale art. 51. Potrivit Constituţiei republicate, cu reactualizarea denumirilor şi renumerotarea textelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 41 alin. (2) teza întâi a devenit art. 44 alin. (2) teza întâi, iar art. 51 a devenit art. 1 alin. (5). Aceste prevederi au următorul conţinut:

− Art. 1 alin. (5): „(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”;

− Art. 44 alin. (2) teza întâi: „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...].”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 137/2002 sunt neconstituţionale, deoarece simpla majorare a capitalului social ca urmare a conversiei creanţelor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în acţiuni şi transferarea acestor acţiuni către Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului înseamnă nesocotirea cu bună ştiinţă a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, republicată, deoarece acţionarul SIF Muntenia este prejudiciat prin scăderea drastică a cotei sale de participare la capitalul social al societăţii.

Examinând aceste critici, Curtea constată că dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 137/2002, astfel cum au fost modificate, instituie unele măsuri speciale în procesul de privatizare al societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, pentru înlesnirea privatizării acestora. În speţă, creanţele pe care le deţine Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare au fost convertite în acţiuni care urmează să fie vândute, realizându-se pe această cale privatizarea. Prin conversia creanţelor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în acţiuni nu este prejudiciată proprietatea privată, deoarece majorarea capitalului social al societăţii comerciale nu presupune şi realizarea unui transfer de proprietate.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, în mod constant, în acelaşi sens, arătând că „prin majorarea capitalului social al unei societăţi comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al acţionarilor. Prin măsura de majorare a capitalului social nu se realizează un transfer de proprietate. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii acţionari o deţin în totalul acţiunilor. De altfel, măsura ca atare este prevăzută de lege şi uzitată în practica societăţilor comerciale. Problema aplicării majorării capitalului social al societăţii comerciale, a condiţiilor în care aceasta poate fi realizată sau a exceptărilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instanţei de judecată (de exemplu: Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003.).

Faţă de toate acestea, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Muntenia prin Societatea de Administrare a Investiţiilor „Muntenia Invest” − S.A. în Dosarul nr. 5.943/2003 al Tribunalului Prahova − Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2004.