Decizia Curţii Constituţionale nr. 1059/2007

M. Of. nr. 860 din 17 decembrie 2007

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 1.059

din 14 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei

 

Ioan Vida – preşedinte

Nicolae Cochinescu – judecător

Aspazia Cojocaru – judecător

Acsinte Gaspar – judecător

Petre Ninosu – judecător

Ion Predescu – judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Tudorel Toader – judecător

Augustin Zegrean – judecător

Ion Tiucă – procuror

Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Virgil Viorel Andreieş şi Dan Lupaşcu în Dosarul nr. 10.584/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal. 

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 13 noiembrie 2007 şi apoi pentru data de 14 noiembrie 2007. 

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.584/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Virgil Viorel Andreieş şi Dan Lupaşcu într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi băneşti. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât consacră o discriminare între membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate permanentă şi cei fără activitate permanentă, în sensul că prima categorie este remunerată cu o indemnizaţie brută lunară egală cu cea a unui preşedinte de secţie al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care se adaugă o indemnizaţie de membru egală cu 25% din indemnizaţia brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar membrii fără activitate permanentă beneficiază, pe lângă indemnizaţia brută lunară corespunzătoare funcţiei avute în cadrul instanţei sau parchetului, de o indemnizaţie de membru egală cu 50% din indemnizaţia brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, arată că textul atacat contravine şi principiului neretroactivităţii legilor, deoarece se aplică şi membrilor Consiliului Superior al Magistraturii în funcţie, ceea ce conduce la micşorarea indemnizaţiei acordate la începutul mandatului. 

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată deoarece stabilirea indemnizaţiei membrilor Consiliului Superior al Magistraturii în funcţie de activitatea permanentă sau nepermanentă constituie o încălcare a principiului egalităţii, prevăzut de art. 16 din Constituţie. De asemenea, dispoziţiile criticate pot forţa opţiunea pentru activitatea permanentă, ceea ce îngrădeşte libertatea de alegere a profesiei şi a locului de muncă, prevăzută de art. 41 din Constituţie. 

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă deoarece tinde la modificarea şi completarea textului de lege criticat. 

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece prevederile criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006. 

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin art. VI pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2007, textul art. 10 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 a fost modificat, având în prezent următorul conţinut: „Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii fără activitate permanentă beneficiază, pe lângă indemnizaţia brută lunară corespunzătoare funcţiei avute în cadrul instanţei sau parchetului, şi de o indemnizaţie de membru egală cu 55% din indemnizaţia brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 41 referitoare la dreptul la muncă. 

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit textului de lege criticat, în forma actuală, membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii fără activitate permanentă beneficiază, pe lângă indemnizaţia brută lunară corespunzătoare funcţiei avute în cadrul instanţei sau parchetului, şi de o indemnizaţie de membru egală cu 55% din indemnizaţia brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, membrii Consiliului Superior al Magistraturii care desfăşoară activitate permanentă – cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedintelui – primesc o indemnizaţie brută lunară egală cu cea a unui preşedinte de secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care se adaugă o indemnizaţie de membru egală cu 25% din indemnizaţia brută lunară a judecătorului de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, Curtea constată că aceasta este întemeiată, în măsura în care dispoziţiile criticate instituie discriminări privind salarizarea între membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 317/2004, dintre cei 19 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, 14 sunt membri aleşi în adunările generale ale magistraţilor. Astfel, diferenţierea în ceea ce priveşte salarizarea în cadrul acestei categorii – şi anume, membri aleşi – în funcţie de activitatea permanentă sau nepermanentă pe care aceştia o desfăşoară în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este de natură să încalce principiul egalităţii în faţa legii, consacrat constituţional prin art. 16 alin. (1). 

Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 sunt neconstituţionale întrucât instituie un tratament juridic diferit – salarizarea – unor persoane care se află în aceeaşi situaţie juridică – membri aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii –, fără a avea o justificare obiectivă şi raţională. 

Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii şi ale art. 41 privind dreptul la muncă, Curtea constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate deoarece, pe de-o parte, dispoziţiile criticate privind salarizarea membrilor fără activitate permanentă ai Consiliului Superior al Magistraturii se aplică numai situaţiilor juridice ivite după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, iar, pe de altă parte, dispoziţiile criticate nu îngrădesc alegerea profesiei, a meseriei sau a locului de muncă. 

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Virgil Viorel Andreieş şi Dan Lupaşcu în Dosarul nr. 10.584/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei sunt neconstituţionale, în măsura în care instituie discriminări, în ceea ce priveşte salarizarea, între membrii Consiliului Superior al Magistraturii cu activitate permanentă şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii fără activitate permanentă. 

Definitivă şi general obligatorie. 

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2007.