Decizia Curţii Constituţionale nr. 103/2004

M. Of. nr. 252 din 23 martie 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A  Nr. 103

din 9 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur  − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Doina Suliman − magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti în Dosarul nr. 1.373/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia contencios administrativ. 

La apelul nominal se prezintă consilierul juridic Cristian Şerban, pentru Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti, şi inspectorul de concurenţă Loredana Criveanu, pentru Consiliul Concurenţei. 

Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, deoarece dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale referitoare la libertatea comerţului şi concurenţa loială, prin instituirea unei diferenţieri nejustificate între întreprinderile mici şi mijlocii, pe de o parte, şi organizaţiile cooperatiste, pe de altă parte. În acest sens arată că, anterior Legii nr. 133/1999, cadrul juridic de stimulare a întreprinderilor mici şi mijlocii a fost reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr. 25/1993, care cuprindea, în sistemul de avantaje şi facilităţi, şi organizaţiile cooperatiste. În continuare face referire la Recomandarea C 1422 din 6 mai 2003 a Comisiei Europene, care defineşte întreprinderile mici şi mijlocii, şi la Hotărârea Guvernului nr. 455/2001 privind aprobarea Planului de acţiune al Programului de guvernare pe perioada 2001−2004. 

Reprezentantul Consiliului Concurenţei, apreciind că în speţă nu este vorba de neconstituţionalitatea, ci de inter pretarea legii, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.373/2003, Curtea de Apel Bucureşti − Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti într-o cauză al cărei obiect este anularea Ordinului nr. 16 din 28 ianuarie 2003 pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind ajutorul de stat şi capitalul de risc, elaborate de Consiliul Concurenţei în baza Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. 

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a), care consacră obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În acest sens arată că art. 2 din Legea nr. 133/1999, care defineşte întreprinderile mici şi mijlocii, omite includerea în aceste categorii a organizaţiilor cooperatiste. Astfel, consideră că se creează o situaţie discriminatorie, concretizată în excluderea organizaţiilor cooperatiste de la o serie de facilităţi acordate întreprinderilor mici şi mijlocii de către statul român începând cu anul 1999. În consecinţă, autorul excepţiei apreciază că această situaţie „denaturează mediul concurenţial al pieţei economice româneşti”. 

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, invocând în acest sens atributul statului de a răspunde nevoilor de stimulare a anumitor categorii de întreprinzători sau agenţi economici în funcţie de contextul economico-social şi de strategia de dezvoltare a anumitor ramuri de activitate, fără ca opţiunea legiuitorului care stabileşte beneficiarii acestor măsuri, în fiecare perioadă, să aibă caracter discriminatoriu sau să afecteze mediul concurenţial al pieţei economice. 

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, „fiind vorba, în ultimă instanţă, de aplicare a legii”. 

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul raportor, susţinerile părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12, şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 23 iulie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii ce au următoarea redactare:

Art. 2: „În sensul prezentei legi, întreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială, denumită în continuare întreprindere, în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ conform prevederilor art. 3.”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea art. 134 alin. (2) lit. a), devenit art. 135 alin. (2) lit. a) în Constituţia republicată, cu următorul conţinut:

Art. 135 alin. (2) lit. a): „Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică soluţia legiuitorului care nu a inclus în definiţa întreprinderilor mici şi mijlocii organizaţiile cooperatiste, fapt ce a determinat excluderea acestor organizaţii de la o serie de facilităţi acordate de Statul român începând cu anul 1999. 

Potrivit competenţei sale însă, aşa cum este ea prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti în Dosarul nr. 1.373/2003 al Curţii de Apel Bucureşti − Secţia contencios administrativ. 

Definitivă şi obligatorie. 

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2004. 

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef, Doina Suliman