Decizia Curţii Constituţionale nr. 101/2004

M. Of. nr. 413 din 10 mai 2004

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

D E C I Z I A   Nr. 101

din 9 martie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nicolae Popa − preşedinte

Costică Bulai − judecător

Nicolae Cochinescu − judecător

Constantin Doldur − judecător

Kozsokár Gábor − judecător

Petre Ninosu − judecător

Lucian Stângu − judecător

Şerban Viorel Stănoiu − judecător

Ioan Vida − judecător

Aurelia Popa − procuror

Ioana Marilena Chiorean − magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Radu Grigoraş, Marin Lupu, Mădălin Braşoveanu, Petru Mititelu, Dumitru Diaconu, Aurel Văcanu, Dumitru Băetu, Vladimir Ispas, Constantin Moroşanu, Sorin Sau, Gabriel Graur, Adi Lunca, Ilie Munteanu, Constantin Chelaru, Silviu Chiţanu, Titi Adnanu, Dănuţ Timofte, Benoni Grigoruţă, Dobrin Onofrei, Daniel Cical, Bogdan Enachi, Petru Alexuc, Ciprian Chiţac, Cătălin Filote, Cristian Feciuic, Ilie Afrăsinei, Jenica Manole, Ioan Toma, Dumitru Stărica, Gheorghe Ambros, Violeta Chiţac, Adam Aaxintoaie, Constantin Cobuz, Mihai Ciobănaşu, Mihai Ababei, Viorel Teodorescu, Pavel Matei, Cristinel Popescu, Vlad Bezerghianu, Ştefan Lupuţoc, Florin Leanca, Viorel Scrobaniţa, Valentin Dănilă, Cristian Iaţu, Mitică Colodiuc, Viorel Pelin, Dan Aivănesei, Viorel Ciobanu, Paul Chebac, Minelas Irimia, Sebastian Florea, Lucian Beresteanu, Andrei Vasile, Dan Dumici, Valeriu Babei, Silviu Daniliuc, Iulian Culinca, Silviu Pancu, Vasile Melniciuc,  Vasile Murusac, Romică Burdujoc, Mihai Burdujoc, Cristian Gîtman, Dan Crăciun, Ioan Dănilă, Costică Mirăuţe, Marcel Surciuc, Petru Gireadă, Felix Irimia, Cristian Daniliuc, Cristian Munteanu, Cristian Hrab, Dumitru Pădurariu, Gabriel Monoranu, Corneliu Maftei, Eugen Burlacu, Iulian Jiteriuc, Gheorghe Barnea, Felix Grigoriciuc, Cătălin Juncanaru, Liviu Beclea, Ticu Honciouc, Marius Simion, Dan Izotov, Marian Cojocaru, Marius Lupaşcu, Marius Leonte, Dumitru Moroşanu, Daniel Amateeasa şi Ionuţ Pantea în Dosarul nr. 4.440/2003 al Curţii de Apel Suceava − Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde unul dintre autorii excepţiei, Gabriel Graur, personal, precum şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic Vasilica Adameşteanu, cu delegaţie la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, Gabriel Graur solicită admiterea excepţiei, astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională.

Consilier juridic Vasilica Adameşteanu, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, potrivit căreia se poate reglementa prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului în domenii ce ţin de sfera legii organice. Totodată, depune la dosar note scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că interdicţia reglementării în domeniul legii organice operează numai în privinţa ordonanţelor simple, nu şi în cea a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât exceptările de la plata contribuţiei de asigurări sociale pentru anumite categorii de persoane au fost instituite în considerarea situaţiei speciale în care se găsesc acestea.

C U R T E A,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.440/2003, Curtea de Apel Suceava − Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Radu Grigoraş, Marin Lupu, Mădălin Braşoveanu, Petru Mititelu, Dumitru Diaconu, Aurel Văcanu, Dumitru Băetu, Vladimir Ispas, Constantin Moroşanu, Sorin Sau, Gabriel Graur, Adi Lunca, Ilie Munteanu, Constantin Chelaru, Silviu Chiţanu, Titi Adnanu, Dănuţ Timofte, Benoni Grigoruţă, Dobrin Onofrei, Daniel Cical, Bogdan Enachi, Petru Alexuc, Ciprian Chiţac, Cătălin Filote, Cristian Feciuic, Ilie Afrăsinei, Jenica Manole, Ioan Toma, Dumitru Stărica, Gheorghe Ambros, Violeta Chiţac, Adam Aaxintoaie, Constantin Cobuz, Mihai Ciobănaşu, Mihai Ababei, Viorel Teodorescu, Pavel Matei, Cristinel Popescu, Vlad Bezerghianu, Ştefan Lupuţoc, Florin Leanca, Viorel Scrobaniţa, Valentin Dănilă, Cristian Iaţu, Mitică Colodiuc, Viorel Pelin, Dan Aivănesei, Viorel Ciobanu, Paul Chebac, Minelas Irimia, Sebastian Florea, Lucian Beresteanu, Andrei Vasile, Dan Dumici, Valeriu Babei, Silviu Daniliuc, Iulian Culinca, Silviu Pancu, Vasile Melniciuc,  Vasile Murusac, Romică Burdujoc, Mihai Burdujoc, Cristian Gîtman, Dan Crăciun, Ioan Dănilă, Costică Mirăuţe, Marcel Surciuc, Petru Gireadă, Felix Irimia, Cristian Daniliuc, Cristian Munteanu, Cristian Hrab, Dumitru Pădurariu, Gabriel Monoranu, Corneliu Maftei, Eugen Burlacu, Iulian Jiteriuc, Gheorghe Barnea, Felix Grigoriciuc, Cătălin Juncanaru, Liviu Beclea, Ticu Honciouc, Marius Simion, Dan Izotov, Marian Cojocaru, Marius Lupaşcu, Marius Leonte, Dumitru Moroşanu, Daniel Amateeasa şi Ionuţ Pantea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 sunt neconstituţionale, întrucât această ordonanţă reglementează într-un domeniu rezervat legii organice, iar Guvernul nu a justificat existenţa unei situaţii excepţionale, fiind încălcate astfel prevederile art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie. Totodată, arată că aceleaşi dispoziţii legale sunt contrare şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie prin faptul că prevăd scutirea de la plata contribuţiei la asigurări de sănătate numai pentru anumite categorii de cetăţeni, excluzându-i însă pe jandarmi, deşi legea specială a Jandarmeriei Române prevede că asistenţa medicală a jandarmilor se asigură gratuit.

Curtea de Apel Suceava apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece neincluderea jandarmilor printre categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei nu încalcă prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie. Gratuitatea asistenţei medicale şi a medicamentaţiei necesare, prevăzută pentru jandarmi de art. 46 alin. 3 din Legea nr. 116/1998, devine operabilă numai în cazul în care s-a plătit contribuţia la asigurările de sănătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 181 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, atât în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, în ansamblu, cât şi a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din această ordonanţă. Arată, în acest sens, că, după cum a statuat şi Curtea Constituţională în numeroase cazuri, Guvernul poate, prin ordonanţe de urgenţă, să reglementeze în domenii rezervate legilor organice. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost adoptată cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţie (anterior sesizării), existând caz excepţional şi urgenţă datorită „manifestării unor grave disfuncţionalităţi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, cu consecinţe nefaste asupra stării de sănătate a unui segment larg de populaţie”.

Avocatul Poporului consideră că nu este întemeiată critica potrivit căreia art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 ar fi neconstituţional în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece exceptarea anumitor categorii de persoane de la plata contribuţiei de asigurare nu reprezintă o încălcare a principiului egalităţii în drepturi. Categoriile de persoane exceptate se află într-o situaţie diferită faţă de jandarmi şi alte categorii de persoane neexceptate, ceea ce justifică tratamentul juridic diferenţiat. Stabilirea unor asemenea excepţii este un atribut exclusiv al legiuitorului. În legătură cu celelalte critici de neconstituţionalitate, apreciază că numai Curtea Constituţională are posibilitatea să stabilească dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost adoptată în condiţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, republicată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, dispoziţii modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2003 privind unele măsuri în vederea întăririi disciplinei financiare şi a creşterii eficienţei utilizării fondurilor în sistemul sanitar, precum şi modificarea unor acte normative (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 19 iunie 2003), având în prezent următorul cuprins:

− Art. 6 alin. (1): „Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei:

a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă;

b) soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate;

c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950−1961, precum şi persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi, precum şi cele provenite din pensii;

d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse şi se află în îngrijirea familiei;

e) pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. şi alte categorii de pensionari;

f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;

g) femeile însărcinate sau lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară;

h) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare;

i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute în art. 105, 113 şi 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri.”

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 114 alin. (1) şi (4) care, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 16 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) şi (4), având următorul conţinut:

− Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”;

− Art. 115 alin. (1) şi (4): „(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legii organice. […]

(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.”

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

I. Referitor la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor criticate, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui act normativ sub aspectul competenţei, al condiţiilor şi al formei de adoptare se poate face numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la momentul adoptării respectivului act normativ, iar nu în raport cu cele existente în momentul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate. Aşadar, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 fiind adoptată anterior intrării în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429 din 23 octombrie 2003, constituţionalitatea extrinsecă a acesteia va fi analizată prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 114, în vigoare în momentul adoptării sale, iar nu la cele ale art. 115, noile reglementări constituţionale fiind relevante numai în privinţa conţinutului dispoziţiilor legale examinate.

În aceste condiţii, Curtea reţine că prevederile art. 114 din Constituţie (care se regăsesc în art. 115 din Constituţia revizuită şi republicată) consacră instituţia delegării legislative, stabilind condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, acte normative care produc aceleaşi efecte ca şi legea, în domeniul în care sunt adoptate, întrucât în cazul lor atribuţia de legiferare a Parlamentului este delegată Guvernului prin însăşi Legea fundamentală, iar în situaţia ordonanţelor adoptate în baza unei legi de abilitare, şi prin voinţa Parlamentului. Astfel, în timp ce prevederile alin. (1) al acestui text constituţional fac referire la adoptarea ordonanţelor pe baza unei legi de abilitare, alin. (4) se referă numai la posibilitatea Guvernului de a adopta, în cazuri excepţionale, ordonanţe de urgenţă. Ca atare, Curtea constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza de faţă, întrucât nu se critică o ordonanţă simplă, pentru a cărei adoptare era necesară o lege specială de abilitare şi pentru care există interdicţia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice, ci obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţii ale unei ordonanţe de urgenţă, adoptată în temeiul alin. (4) al art. 114 din Constituţie, care nu mai cere condiţia abilitării speciale şi nu prevede interdicţia sus-menţionată.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că Guvernul poate reglementa prin ordonanţe de urgenţă în domenii care fac obiectul legii organice, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, arătând că „interdicţia abilitării Guvernului pentru a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte, în mod nemijlocit, pe legiuitor, întrucât alin. (1) al art. 114 dispune expres că Parlamentul poate adopta o asemenea lege «în domenii care nu fac obiectul legilor organice»; […] o asemenea interdicţie nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 114, referitor la ordonanţele de urgenţă, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalităţii constituţionale a instituţiei.”

Cu privire la critica referitoare la inexistenţa cazului excepţional pentru adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, Curtea reţine că, în absenţa unei definiţii constituţionale a noţiunii de „caz excepţional”, aşa cum a statuat prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, acesta trebuie privit în raport cu „necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public”.

Astfel, aşa cum s-a arătat în punctul de vedere al Guvernului trimis în prezenta cauză şi aşa cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, recurgerea la procedura de legiferare prevăzută de alin. (4) al art. 114 din Legea fundamentală este justificată de „necesitatea stringentă de a reglementa toate aspectele care privesc sistemul asigurărilor sociale de sănătate”, urgenţa acestei măsuri fiind absolut necesară, datorită existenţei unor grave disfuncţionalităţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu consecinţe negative asupra stării de sănătate a populaţiei.

În concluzie, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie (în vigoare în momentul adoptării acesteia), fiind justificată de o situaţie care întrunea caracteristicile unui caz excepţional.

Cu privire la constituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, reţinând că aceasta a fost adoptată în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale existente în momentul emiterii ei. Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

II. În ceea ce priveşte conţinutul dispoziţiilor criticate ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, autorii excepţiei susţin că acestea încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Aşa cum a statuat în numeroase cazuri Curtea Constituţională, acest principiu este aplicabil numai în cazul categoriilor de cetăţeni aflaţi în situaţii identice, iar în cazul categoriilor de cetăţeni aflaţi în situaţii obiectiv sau rezonabil diferite este justificată constituţional existenţa unui tratament juridic diferenţiat.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în aplicarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a stabilit că orice diferenţă de tratament făcută de stat între persoane aflate în situaţii similare trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă (Cazul „Marckx împotriva Belgiei”, 1979).

Curtea reţine că, potrivit regulilor generale prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, „asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii” [art. 1 alin. (2)], iar persoanele asigurate „au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurare” [art. 4 alin. (1)].

Ca şi în cazul instituirii oricărei obligaţii legale, legiuitorul este suveran în a stabili anumite excepţii pentru situaţii speciale, cum ar fi scutiri sau alte facilităţi. În baza acestui drept exclusiv, ca excepţii de la normele generale menţionate mai sus, legiuitorul a stabilit în art. 6 alin. (1) din ordonanţă anumite categorii de persoane, aflate în situaţii speciale concret determinate, care pot beneficia de asigurări sociale de sănătate fără obligaţia de a plăti contribuţia aferentă, cum ar fi, de exemplu, persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin anumite legi speciale, persoanele cu handicap, pensionarii de asigurări sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R., bolnavii cu anumite afecţiuni, femeile însărcinate sau lăuzele, în condiţiile stabilite de lege.

Ca atare, Curtea constată că prin dispoziţiile criticate nu se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, nefiind vorba despre categorii de persoane aflate în situaţii similare.

III. Cu privire la celelalte critici invocate de autorii excepţiei, în sensul că legea specială privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române ar prevedea gratuitatea asistenţei medicale acordate jandarmilor şi că această facilitate nu mai este preluată de dispoziţiile legale criticate, Curtea constată că acestea reprezintă probleme de aplicare şi interpretare a legii, care sunt de competenţa exclusivă a instanţei de judecată care soluţionează cauza, iar nu de competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) teza finală din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei”.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

C U R T E A

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Radu Grigoraş, Marin Lupu, Mădălin Braşoveanu, Petru Mititelu, Dumitru Diaconu, Aurel Văcanu, Dumitru Băetu, Vladimir Ispas, Constantin Moroşanu, Sorin Sau, Gabriel Graur, Adi Lunca, Ilie Munteanu, Constantin Chelaru, Silviu Chiţanu, Titi Adnanu, Dănuţ Timofte, Benoni Grigoruţă, Dobrin Onofrei, Daniel Cical, Bogdan Enachi, Petru Alexuc, Ciprian Chiţac, Cătălin Filote, Cristian Feciuic, Ilie Afrăsinei, Jenica Manole, Ioan Toma, Dumitru Stărica, Gheorghe Ambros, Violeta Chiţac, Adam Aaxintoaie, Constantin Cobuz, Mihai Ciobănaşu, Mihai Ababei, Viorel Teodorescu, Pavel Matei, Cristinel Popescu, Vlad Bezerghianu, Ştefan Lupuţoc, Florin Leanca, Viorel Scrobaniţa, Valentin Dănilă, Cristian Iaţu, Mitică Colodiuc, Viorel Pelin, Dan Aivănesei, Viorel Ciobanu, Paul Chebac, Minelas Irimia, Sebastian Florea, Lucian Beresteanu, Andrei Vasile, Dan Dumici, Valeriu Babei, Silviu Daniliuc, Iulian Culinca, Silviu Pancu, Vasile Melniciuc, Vasile Murusac, Romică Burdujoc, Mihai Burdujoc, Cristian Gîtman, Dan Crăciun, Ioan Dănilă, Costică Mirăuţe, Marcel Surciuc, Petru Gireadă, Felix Irimia, Cristian Daniliuc, Cristian Munteanu, Cristian Hrab, Dumitru Pădurariu, Gabriel Monoranu, Corneliu Maftei, Eugen Burlacu, Iulian Jiteriuc, Gheorghe Barnea, Felix Grigoriciuc, Cătălin Juncanaru, Liviu Beclea, Ticu Honciouc, Marius Simion, Dan Izotov, Marian Cojocaru, Marius Lupaşcu, Marius Leonte, Dumitru Moroşanu, Daniel Amateeasa şi Ionuţ Pantea în Dosarul nr. 4.440/2003 al Curţii de Apel Suceava − Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2004.