AVIZ

referitor la propunerea legislativă pentru completarea

Ordonanței de urgență nr. 57/2019

privind Codul administrativ

 

 

 

         Analizând propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 57/2019 privind Codul administrativ (b576/05.11.2024), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/4704/11.11.2024 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D1217/12.11.2024,

 

CONSILIUL LEGISLATIV

 

În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 29 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcționare a Consiliului Legislativ,

Avizează negativ propunerea legislativă, pentru următoarele considerente:

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în sensul instituirii posibilității conducătorilor autorităților publice de a contesta evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, contestație care ar urma să fie soluționată de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

2. Prin conținutul său, propunerea legislativă se încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituția României, republicată, iar, în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

 

3. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.

4. Din analiza atribuțiilor Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prevăzute de art. 401 din Codul administrativ, rezultă că aceasta are un rol strategic, metodologic, de îndrumare și monitorizare a modului de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici. Prin soluțiile legislative preconizate i se conferă acestei autorități o atribuție de punere în executare a dispozițiilor a căror aplicare trebuie să o monitorizeze, atribuție care excedează rolului său legal și nu este în concordanță cu rațiunea înființării acesteia.

Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici presupune urmărirea nemijlocită a activității acestuia pe parcursul întregului an, posibilitate pe care Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu ar putea, în mod obiectiv, să o aibă.

Precizăm că, potrivit art. 11 alin. (2) din anexa nr. 6 la Codul administrativ, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarului public se consemnează în raportul de evaluare întocmit și semnat de către superiorul ierarhic nemijlocit al funcționarului public, care se contrasemnează de către persoanele prevăzute la art. 12 alin. (2) și (3) din anexă și se aprobă de către persoanele prevăzute la art. 12 alin. (4)[1], ceea ce înseamnă că evaluarea performanțelor profesionale este apreciată de mai multe persoane înainte de a deveni definitivă, persoane direct implicate în activitatea funcționarului public evaluat sau cunoscând îndeaproape această activitate.

Agenția Națională a Funcționarilor Publici ca instituție sau o comisie formată din personal al ANFP, așa cum se preconizează la art. 4852 alin. (2)-(4) din proiect, nu ar putea realiza o evaluare obiectivă a unui funcționar public numit în altă autoritate sau instituție publică, evaluare ce presupune un act de analiză și decizie a superiorului ierarhic direct și/sau a superiorului acestuia din urmă, realizat conform art. 11 alin. (1) din anexa nr. 6 la Codul administrativ, prin aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, comparând gradul și modul de îndeplinire a obiectivelor individuale și a criteriilor de performanță stabilite cu rezultatele obținute în mod efectiv de către funcționarul public pe parcursul unui an calendaristic și urmărind, printre altele, corelarea obiectivă dintre activitatea și cunoștințele funcționarului public necesare îndeplinirii obiectivelor individuale, stabilite în baza atribuțiilor din fișa postului, și cerințele funcției publice, prin raportare la nivelul funcției publice deținute, dar și la specificul activității instituției sau autorității publice în care activează funcționarul evaluat.

Pe de altă parte, posibilitatea de contestare a raportului de evaluare profesională a funcționarului public, de către conducătorul autorității sau instituției publice, așa cum se preconizează la art. 4852 alin. (1) din proiect, pare a fi lipsită de logică cel puțin în acele situații în care, în procesul evaluării, conducătorul poate avea chiar calitatea de evaluator sau contrasemnatar.

Prin urmare, apreciem că proiectul instituie soluții contradictorii în raport cu dispozițiile art. 401 din actul normativ de bază, care conturează rolul ANFP, cu nerespectarea cerințelor de calitate a legii prevăzute de Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

5. Proiectul nu are în vedere faptul că funcționarilor publici care ocupă funcțiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) și (2), începând cu data de 1 ianuarie 2025, li se vor aplica dispozițiile art. 4851 din Codul administrativ, referitoare la evaluarea performanțelor profesionale individuale pe bază de competențe. Conform alin. (8) al acestui articol „Procesul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1), pe bază de competențe, se desfășoară cu respectarea metodologiei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici pe bază de competențe, care se aprobă prin lege”, dar o asemenea metodologie nu există la momentul avizării, iar textul de lege lata nu trimite nici măcar la anexa nr. 6 la Codul administrativ, care prevede metodologia pentru realizarea procesului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici aplicabilă pentru activitatea desfășurată începând cu 1 ianuarie 2020, precum şi pentru realizarea procesului de evaluare a activității funcționarilor publici debutanți numiți în funcția publică ulterior datei de 1 ianuarie 2020.

Din aceste considerente și având în vedere informațiile din Expunerea de motive, presupunem că intervențiile preconizate vizează cadrul legislativ aplicabil până la data de 31 decembrie 2024, care este posibil să se aplice și ulterior acestei date, dacă se decide amânarea intrării în vigoare a art. 4851 din Codul administrativ.

Prin urmare, soluțiile legislative preconizate nu îndeplinesc cerințele impuse de dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă.”.

6. Cu privire la soluția propusă pentru art. 4852 alin. (5), aceea ca „procedura de contestație, regulamentul de organizare și funcționare al acesteia” să fie aprobată prin ordin al președintelui ANFP, pe lângă imposibilitatea ca o procedură de contestație să aibă un regulament de organizare și funcționare, semnalăm că textul este lovit de un viciu de neconstituționalitate, deoarece aspectele referitoare la evaluarea funcționarilor publici  constituie elemente intrinseci funcției publice și, conform art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție privind reglementarea statutului funcționarilor  publici, trebuie reglementate prin lege organică, nu prin acte normative secundare.

În acest sens, Curtea Constituțională[2], a reținut următoarele: „statutul juridic al funcționarului public se întemeiază pe un regim juridic statutar, reglementat prin lege organică (...), iar elementele esențiale referitoare la nașterea, executarea și încetarea raporturilor de serviciu ale unui funcționar public se referă în mod intrinsec la statutul acestuia. În același timp, (...) evaluarea activității și conduitei unui funcționar public se referă la modul de executare a raportului de serviciu și, prin efectele produse, poate avea drept consecință chiar încetarea acestuia (...) În aceste condiții, Curtea reține că evaluarea activității și a conduitei unui funcționar public ține de statutul acestuia și, prin urmare, trebuie reglementată, potrivit art.73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică”[3].

 

7. Având în vedere considerentele de mai sus, propunerea legislativă nu respectă dispozițiile art. 6 alin. (1), art. 8 alin. (4) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu instituie reguli necesare, care ar urma să răspundă unei nevoi reale de reglementare, și nu respectă cerința corelării noilor dispoziții normative cu cele aflate în vigoare și care sunt strâns legate de obiectul noii reglementări, în speță alte dispoziții din Codul administrativ în vigoare sau care ar urma să intre curând în vigoare.

Prin urmare, propunerea legislativă, în ansamblul său, încalcă prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, care consacră principiul statului de drept și principiul legalității, în componenta privind calitatea legii.

   *

*       *

Față de cele de mai sus, propunerea legislativă nu poate fi promovată în forma propusă.

 

 

 

 

 

 

 

PREŞEDINTE

 

Florin IORDACHE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bucureşti

Nr. 1248/06.12.2024


[1] Care a făcut obiectul abrogării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2023, intervenție ridicând probleme de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din anexă.

[2] prin Decizia nr. 818/2017.

[3] În aceeași decizie, s-a reținut că „Pentru aceste considerente, Curtea mai reține că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei atribuții ce aparține în exclusivitate legiuitorului către Guvern), precum și art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii”.