AVIZ
referitor la proiectul de HOTĂRÂRE pentru aprobarea
Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 360/2023
privind sistemul public de pensii
Analizând proiectul de HOTĂRÂRE pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr. 75 din 28.02.2024 și înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr. D207/28.02.2024,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, cu completările ulterioare, și al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ, cu modificările ulterioare,
Avizează favorabil proiectul de hotărâre, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de hotărâre are ca obiect aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii.
Demersul normativ, care a avut ca sursă, potrivit instrumentului de prezentare și motivare, „Componenta 8 - Reforma fiscală și reforma sistemului de pensii; Jalonul 214 - Intrarea în vigoare a noii legi privind sistemul de pensii, care înlocuiește dispozițiile Legii nr. 127/2019 din Planul Național de Redresare și Reziliență”, a fost promovat în aplicarea art. 169 din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, în termen de 90 de zile de la data publicării acesteia.
2. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
3. Cu
titlu preliminar, precizăm că pentru a nu genera paralelisme
legislative, interzise de art. 16 alin. (1) și (4) din Legea
nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, și a nu se aduce atingere principiului legalității,
textele care reiau/reproduc soluții normative din Legea nr. 360/2023 vor
trebui eliminate sau, dacă sunt absolut necesare pentru înțelegerea
și aplicarea dispozițiilor primare, reformulate ca norme de
executare.
În acest context, pentru respectarea exigențelor de tehnică legislativă menționate, dar și pentru evitarea dubiilor în interpretare, determinate și de dificultatea identificării temeiului/textului de referință din Legea nr. 360/2023, în debutul/în cuprinsul normelor de executare urmează a se utiliza formularea „În aplicarea prevederilor art. ... alin. ... din lege ...”.
Totodată, în acord cu prevederile art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală și cu principiul ierarhiei actelor normative, prevăzut la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, mai multe texte preconizate din proiect urmează a fi reformulate ca norme de executare, fără a mai adăuga sau contraveni prevederilor Legii nr. 360/2023, sau urmează a fi eliminate și incluse într-un proiect de act normativ de rangul legii.
În acest mod, prin reformularea sau
eliminarea textelor din proiect ce reproduc prevederi ale Legii nr. 360/2023
sau care conțin soluții legislative de rangul legii, urmează ca
proiectul să fie pus în acord și cu norma de tehnică
legislativă prevăzută la art. 23 alin. (2) din Legea
nr. 24/2000, potrivit căreia soluțiile legislative avute în vedere
trebuie să prezinte suplețe pentru a realiza îmbinarea caracterului
de stabilitate a reglementării cu cerințele de perspectivă ale
dezvoltării sociale.
4. La titlu, pentru rigoare în exprimare, propunem reformularea acestuia, după cum urmează:
,,Hotărâre pentru aprobarea
Normelor de aplicare a Legii
nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii”.
Observația este valabilă pentru toate situațiile similare din proiect.
5. La anexa la hotărâre, la art. 1 alin. (1), având în vedere cele două ipoteze propuse, constatăm că doar aspectele referitoare la constatarea erorilor pot fi reglementate prin norme de punere în aplicare.
În ceea ce privește actele în baza cărora se stabilește stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, respectiv veniturile brute lunare realizate pe baza cărora se determină punctajul lunar, adică actele în baza cărora se stabilește dreptul la pensie, semnalăm că norma este de natura legii, actele respective neputând fi stabilite printr-un act normativ infralegal.
În consecință, pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut la art. 4 din Legea nr. 24/2000, este necesară reformularea sau eliminarea textului.
La alin. (2) lit. a), pentru o corectă exprimare, este necesară înlocuirea sintagmei ,,potrivit normelor legale” cu sintagma ,,potrivit legii”.
La alin. (4), semnalăm că textul propus este de natura legii, fiind necesară reformularea sau eliminarea acestuia.
6. La art.
2, semnalăm că textele propuse sunt inutile, întrucât reiau
prevederile art. 5 alin. (1) și (2) și ale art. 6 alin. (2) din Legea
nr. 360/2023, pentru respectarea dispozițiile art. 16 alin. (4) din Legea
nr. 24/2000 fiind necesară eliminarea acestora. Observația este
valabilă, în mod corespunzător, și pentru art. 3 alin. (1),
care trebuie eliminat, întrucât reia prevederile art. 5 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 360/2023.
7. La art. 3 alin. (3), semnalăm că, prin folosirea sintagmei „cel puțin o lună și de cel mult 6 ani calendaristici (72 de luni) anteriori lunii încheierii contractului”, norma propusă adaugă la lege, întrucât, potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 360/2023, contractele de asigurare socială vizate pot fi încheiate „pentru perioade de cel mult 6 ani anteriori lunii încheierii contractului”, fără a se stabili o perioadă minimă. În consecință, pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, este necesară revederea textului.
La alin. (4), referitor la
sintagma „În intervalul de 6 ani”, precizăm că cei 6 ani nu
reprezintă un interval, ci o perioadă, termenul „interval” fiind
diferit ca noțiune și sens de cel stabilit prin Legea
nr. 360/2023. În consecință, pentru respectarea principiului ierarhiei
actelor normative, este necesară revederea și reformularea sintagmei.
Observația este valabilă și pentru alin. (6), unde este
folosită aceeași sintagmă.
De asemenea, pentru claritatea și predictibilitatea normei, este necesară reformularea sintagmei „continue sau disparate”, care este neclară și inadecvată în context.
La alin. (7), semnalăm că norma este neclară, întrucât nu se înțelege pe ce perioadă poate fi încheiat contractul de asigurare socială și, mai ales, cum se aplică art. 6 alin. (6) din Legea nr. 360/2023, potrivit căruia „În baza alin. (3) se pot încheia mai multe contracte de asigurare socială cu condiția ca perioadele de asigurare înscrise în acestea, cumulate, să nu depășească 6 ani”. În consecință, pentru a asigura predictibilitate normei, este necesară revederea și reformularea textului.
8. La art. 4 alin. (6), pentru o corectă exprimare, este necesară introducerea termenului ,,întocmită” înainte de sintagma ,,în condițiile legii”. Observația este valabilă și pentru situația prevăzută la alin. (7).
La alin. (8), pentru o corectă exprimare, este necesară reformularea sintagmei „semnarea oricăror documente care implică încheierea și derularea contractului de asigurare” după cum urmează: „și de a semna oricare documente pe care le presupune încheierea și executarea contractului de asigurare”.
9. La art. 5 alin. (1), pentru o corectă exprimare, recomandăm înlocuirea sintagmei ,,contracte de asigurare socială prevăzute” cu sintagma ,,contract de asigurare socială prevăzut” și a sintagmei ,,înscris în acestea” cu sintagma ,,înscris în acesta”.
La alin. (2), pentru o corectă exprimare în context, este necesară reformularea sintagmei „act adițional la contractul de asigurare socială, prevăzut la anexa nr. 13 la lege” după cum urmează: „act adițional la contractul de asigurare socială, al cărui model este prevăzut la anexa nr. 13 la lege”.
La alin. (4), pentru
respectarea art. 16 alin. (4) din Legea
nr. 24/2000, este necesară eliminarea textului propus, întrucât reia
prevederile art. 11 alin. (2) din lege.
10. La art. 6, în primul rând, precizăm că, potrivit art. 10 alin. (1) din lege, contractul de asigurare socială prevăzut la art. 6 alin. (2) și (3) se încheie între persoana interesată sau, după caz, reprezentantul legal ori mandatarul acesteia, desemnat prin procură specială, și casa teritorială de pensii competentă în funcție de domiciliul sau reședința persoanei sau, după caz, a reprezentantului legal ori mandatarului acesteia.
În al doilea rând, semnalăm
că operațiunea „transferului contractului de asigurare la casa
de pensii teritorială în raza căreia (asiguratul) și-a stabilit
noul domiciliu sau noua reședință, prin încheierea unui act
adițional la contractul de asigurare socială”, preconizată la
art. 6 alin. (1) din norme, nu este prevăzută în Legea
nr. 360/2023, în aceste condiții textul din norme adăugând la lege,
prin eludarea principiului ierarhiei actelor normative și a
condițiilor din Legea fundamentală referitoare la hotărârile
Guvernului.
De altfel, noțiunea de transfer a contractului nu beneficiază de accepțiune în Codul civil, dreptul comun în materia contractelor, unde sunt consacrate mai multe modalități de transmisiunea și transformarea obligațiilor, și nu a contractelor, dar nici una dintre modalitățile prevăzute de Codul civil nu se poate aplica în cazul concret analizat.
Precizăm că, potrivit art. 1166 din Codul civil, contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic, contractul de asigurare este unul sinalagmatic, asiguratul și asigurătorul fiind în același timp creditor și debitor, pentru obligații diferite, iar schimbarea unei părți contractuale, prin transmiterea tuturor drepturilor și obligațiilor către altă persoană, nefiind reglementată în Codul civil sau lege specială nu poate produce efecte juridice, fiind contrară legii.
De asemenea, actele adiționale pot modifica un contract inițial, în aceleași condiții de fond și formă prevăzute de lege pentru încheierea contractului, fiind încheiat între aceleași părți, două în cazul analizat, și nu între părțile contractului inițial și încă o persoană care va deveni parte în contractul subsecvent.
Singura posibilitate prevăzută în prezent de norme de rangul legii este aceea a denunțării unilaterale de către asigurat a contractului de asigurare încheiat cu un asigurător (o casă teritorială de pensii) și încheierea unui nou contract de asigurare cu un alt asigurător - casa teritorială de pensii de la noul domiciliu sau sediu al persoanei care dorește să se asigure - posibilitatea denunțării unilaterale, fiind de altfel, prevăzută în contractul de asigurare socială al cărui model se regăsește în anexa nr. 14 la Legea nr. 360/2023. Orice altă formă de transformare a obligațiilor trebuie prevăzută expres la nivel de lege, stabilindu-se totodată și regimul juridic aferent.
11. La art.
10 alin. (1), semnalăm că norma preconizată este o
dispoziție tranzitorie de natura legii, aspectele referitoare la
păstrarea calității de persoane asigurate în sistemul public de
pensii a persoanelor asigurate la data de 31 august 2024 pe bază de
contract de asigurare socială încheiat în condițiile Legii nr.
19/2000 sau ale Legii
nr. 263/2010 neputând fi stabilite printr-o normă de aplicare. În
consecință, textul se impune a fi reformulat sau eliminat.
12. La art. 11 alin. (1), semnalăm că sintagma ,,în funcție de situația în care se încadrează potrivit Codului fiscal” este improprie stilului normativ. În consecință, este necesară revederea și reformularea normei.
13. La art. 12 alin. (1), precizăm că stagiul de cotizare contributiv este definit la art. 3 lit. r) din Legea nr. 360/2023. Prin urmare, definirea acestuia în normele de punere în aplicare a legii este inutilă.
Mai mult decât atât, la art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 se prevede că într-un act normativ emis pe baza și în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziții din actul superior.
La alin. (3) - (5), semnalăm că normele sunt de natura legii, ele regăsindu-se parțial în art. 39 și în anexa nr. 14 la Legea nr. 360/2023. În consecință, este necesară revederea textelor.
14. La art. 13 alin. (1), semnalăm că textul propus adaugă la lege, având în vedere că la art. 13 din Legea nr. 360/2023 sunt prevăzute ,,stagii de cotizare”, și nu stagii de cotizare contributive. Prin urmare, se impune revederea normei.
La alin. (2) și (3), precizăm că textele preconizate sunt inutile, având în vedere că soluțiile propuse sunt prevăzute la art. 13 și 14 din Legea nr. 360/2023. În consecință, pentru evitarea paralelismului legislativ, este necesară eliminarea celor două alineate.
La alin. (4), semnalăm că textul propus este de natura legii, pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative fiind necesară reformularea sau eliminarea acestuia.
La alin. (5), pentru precizia normei, este necesară revederea și reformularea sintagmei „Perioadele necontributive”, astfel încât să reiasă că se valorifică doar perioadele necontributive recunoscute ca stagii de cotizare conform art. 3 lit. q) din lege.
Totodată, referitor la sintagma ,,stagiu de cotizare contributiv” din finalul paragrafului, pentru corectitudinea normei este necesară eliminarea termenului de ,,contributiv”, acesta fiind contrar art. 3 lit. q) din lege.
15. La art. 14 alin. (1), precizăm că textul propus reia definiția de la art. 3 lit. ș) din Legea nr. 360/2023. Prin urmare, pentru evitarea paralelismului legislativ, se impune eliminarea normei.
La alin. (2), semnalăm
că, în considerarea definiției de la art. 3
lit. ș) din Legea nr. 360/2023, potrivit căreia ,,stagiul minim de
cotizare contributiv” reprezintă „perioada minimă de timp
prevăzută de prezenta lege în care asigurații au realizat stagiu
de cotizare contributiv pentru a beneficia de pensie pentru limită de
vârstă”, textul adaugă la lege. Prin urmare, se impune eliminarea
normei.
La alin. (3) și (4),
precizăm că textele propuse se regăsesc la
art. 47 alin. (5) din Legea nr. 360/2023. Prin urmare, pentru
respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute la art. 16
alin. (4) din Legea nr. 24/2000, propunem eliminarea celor două alineate.
La alin. (5) - (7),
semnalăm că textele propuse se regăsesc la
art. 47 alin. (6) - (8) din Legea nr. 360/2023. În consecință,
pentru respectarea art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, propunem eliminarea
celor trei alineate.
16. La art. 17, precizăm că, în considerarea art. 45, 46, 58, 61 și 73 din Legea nr. 360/2023, care prevăd beneficiarii diferitelor tipuri de pensii, în actuala redactare, norma propusă este inutilă și încarcă textul normelor, fiind necesară eliminarea sau reformularea acesteia.
17. La art. 19 alin. (1), pentru respectarea art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, este necesară eliminarea textului propus, întrucât reia prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 360/2023.
La alin. (2), semnalăm că în cuprinsul Legii nr. 360/2023 nu am identificat temeiul normei preconizate. În consecință, propunem eliminarea acesteia, deoarece adaugă la lege, excepțiile fiind stabilite printr-o normă de același rang.
18. La art. 20 alin. (1), pentru claritatea normei, propunem schimbarea topicii, în sensul mutării sintagmei „se face corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiții” în finalul textului. Observația este valabilă și pentru sintagma „se face corespunzător stagiului de cotizare realizat în aceste condiții”, folosită la alin. (2) și (3).
La alin. (3), pentru a nu contraveni prevederilor art. 48 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2023, care fac referire la situația persoanelor care au realizat stagii de cotizare în „locurile de muncă încadrate în condiții speciale potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a prezentei legi”, este necesară reformularea sintagmei „în locuri de muncă încadrate în condiții speciale conform legislației în vigoare în perioada 1 aprilie 2001 și până la intrarea în vigoare a legii”.
La alin. (5), semnalăm că norma contravine prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 360/2023, potrivit cărora nu doar persoanele care au realizat stagii de cotizare în sistemul public de pensii beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, ci și persoanele care au realizat stagii de cotizare în sisteme neintegrate acestuia. În consecință, pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, este necesară reformularea sau eliminarea textului.
19. La art. 21 alin. (1), semnalăm
că în cuprinsul Legii
nr. 360/2023 nu am identificat temeiul normei preconizate. În consecință,
pentru respectarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea
nr. 24/2000, propunem reformularea sau eliminarea textului.
20. La art. 22 alin. (1) și (2), precizăm că textele propuse se regăsesc la art. 48 alin. (1) și la art. 54 alin. (2) din Legea nr. 360/2023. Prin urmare, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute la art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, propunem eliminarea celor două alineate.
21. La art. 23 alin. (2), semnalăm că termenul „situației” din sintagma „Dovada situației prevăzute la alin. (1)” este neclar, întrucât nu se înțelege ce situație este avută în vedere, respectiv dacă se referă la nașterea și creșterea copiilor. În consecință, pentru claritatea și predictibilitatea normei, este necesară revederea și reformularea termenului.
Totodată, semnalăm că sintagma ,,declarație pe proprie răspundere” este neclară, având în vedere faptul că acordarea unor drepturi atât de importante nu se poate realiza doar pe baza unei declarații pe propria răspundere, ci pe baza unor probe clare. Observația este valabilă și pentru situația prevăzută la alin. (4).
22. La art. 24, semnalăm că în cuprinsul Legii nr. 360/2023 nu am identificat temeiul normei propuse, motiv pentru care este necesară eliminarea acesteia, întrucât adaugă la lege.
23. La art. 27 alin. (3), semnalăm că norma propusă este de natura legii, menținerea locurilor de muncă în condiții speciale în cazul schimbării denumirii sau a sediului sau în caz de reorganizare a unităților prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 360/2023 neputând fi realizată printr-un act normativ de rang inferior. În consecință, pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, este necesară eliminarea sau reformularea textului.
Totodată, referitor la sintagma „dacă respectivele locuri de muncă se regăsesc la noua societate”, precizăm că nu locurile de muncă trebuie să se regăsească la noua societate, ci condițiile de muncă.
Observațiile
sunt valabile, în mod corespunzător, și pentru art. 28 alin. (4),
care se referă la menținerea locurilor de muncă în condiții
deosebite în cazul schimbării denumirii sau a sediului sau în caz de
reorganizare a angajatorului după intrarea în vigoare a Legii
nr. 360/2023.
La alin. (6), semnalăm că norma este neclară, putând conduce la dubii în interpretare și aplicare, întrucât nu se înțelege care este semnificația încadrării asiguraților în locuri de muncă de către unitățile prevăzute în anexa nr. 3 la lege. Neclaritatea normei reiese și din faptul că la art. 28 alin. (7) din norme se face referire la nominalizarea asiguraților în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite de către unitățile angajatoare. Prin urmare, pentru predictibilitatea normei, este necesară revederea și reformularea textului.
24. La art. 28 alin. (3), semnalăm că textul propus nu reflectă complet prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 360/2023, potrivit cărora „Locurile de muncă pentru care s-au obținut avize de încadrare în condiții deosebite și a căror valabilitate a fost prelungită potrivit legislației anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi sunt considerate locuri de muncă în condiții deosebite, potrivit legii, până la normalizarea de către angajator a condițiilor de muncă, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2035”. În consecință, este necesară reformularea sau eliminarea textului.
25. La art. 29 alin. (1), semnalăm că norma este de natura legii, fiind necesară reformularea acesteia astfel încât să aplice o prevedere primară.
Totodată, este necesară reformularea sintagmei improprii „Asigurații unui angajator”.
De asemenea, precizăm că termenul „prestator” (care, potrivit textului propus, are în vedere angajatorul[1]) are o altă accepțiune potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 360/2023 („persoanele care desfășoară activitate în calitate de prestator” - adică doar persoanele fizice), pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind necesară revederea acestuia. Observația este valabilă și pentru alin. (5), precum și pentru art. 30 alin. (1) și (6).
În același timp, pentru rigoarea redactării, sintagma „nominalizate în anexa nr. 3” se va înlocui cu sintagma „prevăzute în anexa nr. 3”.
La alin. (2) - (4) și (7), semnalăm că textele au natura unor norme de aplicare, însă lipsește temeiul primar. În consecință, pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, este necesară revederea și reformularea textelor.
La alin. (6), semnalăm că aspectele reglementate țin de specificul raportului juridic de muncă și au caracter de normă primară, neputând fi stabilite printr-un act normativ de punere în aplicare. În consecință, este necesară eliminarea textului. Observația este valabilă, în mod corespunzător, și pentru art. 30 alin. (7).
26. La art. 32 alin. (1), pentru o corectă exprimare, propunem ca după termenul „stagiului” să fie introdus cuvântul „complet”.
27. La art. 33 alin. (2), pentru claritatea normei, este necesar ca textul să debuteze astfel: ,,La calculul cuantumului pensiei pentru limită de vârstă în vederea stabilirii cuantumului pensiei ...”.
28. La art. 34 alin. (1), pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, este necesară reformularea sau eliminarea textului, având în vedere că norma propusă este de natura legii.
La alin. (2), propunem revederea normei, deoarece trimiterea referitoare la procentul prevăzut la art. 58 alin. (3) din lege nu este corectă, acest articol nefăcând referire la niciun procent.
La alin. (4), pentru
predictibilitatea normei, se impune clarificarea sintagmei ,,rotunjirea
matematică”, deoarece nu reiese în mod clar ce a fost vizat prin
utilizarea acesteia. Observația este valabilă și pentru
art. 49 alin. (3) și 54 alin. (5), unde este folosită
aceeași expresie.
29. La art. 35 alin. (2), pentru precizia normei, se impune introducerea sintagmei ,,pentru aceasta” după sintagma ,,pensionarul optează” și clarificarea modalității (eventual prin depunerea unei cereri) prin care o persoană își poate exprima opțiunea cu privire la acordarea pensiei de invaliditate.
30. La art. 38 alin. (1) și (2), pentru corectitudinea normei, precum și pentru evitarea paralelismului legislativ prevăzut de art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, se impune eliminarea sau reformularea celor două alineate ca norme de aplicare, având în vedere că acestea reiau normele prevăzute la art. 61 din lege.
La alin. (3), pentru evitarea paralelismului legislativ prevăzut de art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, este necesară eliminarea normei, întrucât reia prevederile art. 162 alin. (1) din lege.
31. La art. 39 alin. (2), semnalăm că textul propus adaugă la lege; prin urmare, este necesară reformularea paragrafului ca normă de aplicare.
32. La art. 40 alin. (3), semnalăm că întreg paragraful reia soluția din temeiul primar. În consecință, se impune eliminarea normei.
33. La art. 41 alin. (2) și (3), pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, este necesară indicarea temeiului din lege.
De asemenea, pentru precizia normei, este necesară înlocuirea sintagmei ,,la vârsta” cu sintagma ,,la împlinirea vârstei”.
La alin. (4), pentru corectitudinea normei, este necesar ca sintagma ,,În situația prevăzută” să fie înlocuită cu sintagma ,,În situațiile prevăzute”.
34. La art. 42 alin. (1), pentru predictibilitatea și claritatea normei, este necesară detalierea textului, în sensul indicării modalității (eventual prin depunerea unei cereri) prin care o persoană poate opta pentru pensia anticipată.
35. La art. 44, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute la art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, se impune eliminarea normei, având în vedere că textul preconizat nu este o normă de punere în aplicare, ci redă prevederile art. 75 alin. (1) din lege.
36. La art. 47, pentru precizia normei, este necesară înlocuirea sintagmei ,,se calculează din” cu sintagma ,,se stabilește prin raportare la”, iar sintagma ,,acesta era în plată” se înlocuiește cu sintagma ,,acesta beneficia de”.
37. La art. 51 alin. (1) și (2), semnalăm că textele propuse nu sunt norme de aplicare.
Totodată, la alin. (1), semnalăm că, prin folosirea sintagmei „Pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate ulterior intrării în vigoare a legii,” textul propus adaugă la lege, la art. 85 alin. (7) din Legea nr. 360/2023 nefiind făcută această mențiune.
La alin. (2), semnalăm că textul propus reia prevederile art. 85 alin. (12) din Legea nr. 360/2023.
În consecință, pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, este necesară revederea și reformularea textelor astfel încât să aibă caracter de norme de aplicare.
38. La art. 52, semnalăm că norma
reia prevederile art. 85
alin. (7) din Legea nr. 360/2023, pentru respectarea art. 16 alin. (4) din
Legea nr. 24/2000, fiind necesară reformularea textului ca normă de
aplicare.
39. La art. 54 alin. (4), precizăm
că norma reia incomplet prevederile art. 148 alin. (1) din Legea nr.
360/2023, potrivit cărora „Pentru perioadele anterioare datei de 1
aprilie 2001, în care o persoană a fost asigurată simultan în
două sau mai multe sisteme de asigurări sociale care au fost
integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat, la stabilirea
punctajului lunar, perioadele respective se iau în calcul o singură
dată”. În consecință, pentru respectarea prevederilor art. 16
alin. (4) din Legea nr. 24/2000, este necesară reformularea textului.
40. La art. 55, semnalăm că
textele propuse adaugă la lege, deoarece din modul de calcul al punctelor
pentru fiecare zi în care au fost desfășurate activități în
locurile de muncă vizate, reiese că aceste puncte au fost
obținute din împărțirea punctelor pentru fiecare lună la
numărul de zile al unei luni, respectiv 30 de zile, iar în Legea
nr. 360/2023 nu există prevederi din care să reiasă că luna
are 30 de zile și că modul de calcul se realizează astfel cum
s-a propus. Mai mult, precizăm că punctele pentru fiecare zi ar
trebui stabilite în funcție de numărul efectiv de zile lucrate, nu în
funcție de zilele calendaristice ale unei luni.
Totodată, precizăm că, la art. 42 din lege se prevede că în sistemul public de pensii stagiul de cotizare, precum și perioadele asimilate se determină în ani, luni și zile calendaristice, însă modalitatea efectivă de transformare a zilelor lucrătoare pe baza căruia se constituie stagiul de cotizare contributiv în zile calendaristice nu este încă reglementată, aceasta urmând a se realiza, așa cum se preconizează la art. 16 din norme, prin ordin al președintelui CNPP.
În consecință, este necesară reformularea textelor.
Observația este valabilă, în mod corespunzător, și pentru art. 56, precum și pentru toate situațiile similare care vizează transformarea zilelor lucrătoare în zile calendaristice.
41. La art.
58 alin. (2), semnalăm că norma nu respectă art. 89 alin.
(2) din Legea nr. 360/2023, în ceea ce privește noțiunea de
„reprezentant legal”, dat fiind că, potrivit articolului menționat,
reprezentant legal al unui copil este în primul rând părintele, în
absența acestuia sau a imposibilității exercitării
drepturilor părintești sunt alte categorii de persoane. A se vedea
prevederile Codului civil referitoare la reprezentarea persoanei lipsite de
capacitate de exercițiu și art. 4
lit. g) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului, republicată, cu modificările și
completările ulterioare.
Prin urmare, este necesară reformularea sau eliminarea textului.
Totodată, precizăm că termenul „solicitantul” imprimă un caracter imprecis normei, fiind necesar a se referi la persoana care poate depune cererea de pensionare.
La alin. (5), întrucât
calculul general al termenelor este reglementat prin Codul civil, inclusiv al
celor stabilite pe zile, iar noțiunea de zi nelucrătoare
beneficiază de accepțiune clar stabilită în legislația
muncii, textul fiind inutil și necesitând a fi eliminat. Observația
este valabilă cu atât mai mult cu cât expresia „zile libere” este
specifică doctrinei, nu legislației, conceptul de „suspendare a
serviciului” nu este reglementat la nivel primar legal, iar explicațiile
prezentate ,,în sensul că”, ,,respectiv” încalcă prevederile art. 38
alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
42. La art.
59 alin. (1), precizăm faptul că norma contravine
art. 89 alin. (4) din lege, astfel încât, pentru respectarea principiului
ierarhiei actelor normative, aceasta fie se va reformula în acord cu temeiul
legal, fie se va elimina, dacă nu aduce nicio informație
juridică nouă.
La alin. (2), semnalăm că textul are natura legii, întrucât domiciliul este definit în Codul civil, iar o altă accepțiune nu poate fi stabilită decât la nivel de lege. Prin urmare, se impune reformularea sau eliminarea normei.
43. La art. 60, precizăm că norma este inutilă, conform prevederilor art. 16 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, textul reluând doar soluțiile primare de la art. 93 alin. (1) și (6) din Legea nr. 360/2023. În consecință, se impune eliminarea sau reformularea ca normă de aplicare.
44. La art. 61 alin. (1), semnalăm la
art. 89 alin. (2) din Legea
nr. 360/2023 se face referire la actele care se depun alături de cerere,
iar în textul normei de aplicare de la art. 61, la mai multe litere se face
vorbire și despre originale. În acest context, precizăm că
originalele trebuie doar prezentate, și nu depuse, se vor depune doar
copii care vor fi certificate, în acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2016 privind stabilirea
unor măsuri de simplificare la nivelul administrației publice
centrale, administrației publice locale și al instituțiilor
publice și pentru modificarea și completarea unor acte normative,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 179/2017, cu
modificările și completările ulterioare, „Fiecare instituție
publică, organ de specialitate al administrației publice centrale sau
locale, precum și persoana juridică de drept privat care, potrivit
legii, a obținut statut de utilitate publică sau este autorizată
să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, sunt
obligate să elimine cerința de depunere a copiilor legalizate
după documente la furnizarea serviciilor
publice, înlocuindu-le cu certificarea conformității cu originalul
de către funcționarul competent”. Observația este valabilă
și pentru alin. (2) - cu privire la pensia de invaliditate, pentru alin.
(3) - cu privire la pensia de urmaș, pentru art. 66 alin. (2) lit.
b)-e) - cu privire la actele necesare în vederea acordării sumelor
cuvenite și neîncasate de către pensionarul decedat, pentru art.
99 - cu privire la ajutorul de deces, pentru art. 101 alin. (2) și
(3) - cu privire la ajutoarele de deces prevăzute la art. 111
și 112 din lege.
La alin. (4), semnalăm că textul este neclar, pentru asigurarea predictibilității normei, precum și pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, fiind necesară reformularea acestuia astfel încât să respecte prevederile art. 89 alin. (3) din lege. A se vedea și observația formulată pentru art. 58 alin. (2) din norme.
45. La art. 62 alin. (1), întrucât textul propus nu dezvoltă norma primară, fiind inutil, propunem eliminarea acestuia.
La alin. (2), semnalăm că textul are natura legii, iar partea finală aduce atingere Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanța Guvernului nr. 66/1999 care interzice supralegalizarea. Chiar dacă s-a vizat depunerea unor traduceri legalizate, nu a unor acte traduse și legalizate, textul trebuie prevăzut la nivel primar.
La alin. (3), semnalăm că doar acest text are caracter de normă de aplicare, dar se va reformula prin trimitere la art. 89 alin. (2) din lege.
46. La art. 63, precizăm că întreg articolul necesită reformulare, astfel încât să nu contravină art. 90 alin. (4) lit. a) din lege sau să adauge la lege.
În plus, la alin. (2), cu privire la expresia ,,persoanelor care nu fac obiectul”, semnalăm că persoanele sunt subiecte și nu fac obiectul unor norme, ci li se aplică norme.
47. La art. 64 alin. (1), semnalăm că textul reia soluțiile din normele primare de la art. 101 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din lege. Prin urmare, propunem eliminarea acestora. Observația este valabilă și pentru situația prevăzută la alin. (2).
La alin. (3), semnalăm că textul are natura de normă de rangul legii. În consecință, trebuie reformulată ca normă de aplicare, respectându-se principiul ierarhiei actelor normative.
48. La art. 65, precizăm că norma nu pune în aplicare textul de la art. 105 din lege, ci doar îl reia în sinteză. Prin urmare, se impune eliminarea acestuia.
49. La art.
66 alin. (1), precizăm că textul reia normele de la
art. 107 alin. (1) din lege. În consecință, se impune eliminarea
normei.
La alin. (2), pentru precizia normei, sintagma ,,acordării acestor sume” se înlocuiește cu sintagma ,,acordării sumelor prevăzute la art. 107 alin. (1) din lege”.
La alin. (3), pentru folosirea terminologiei juridice corecte, sintagma „aceste drepturi sunt menționate în masa succesorală” se va înlocui cu sintagma „aceste drepturi sunt incluse în masa succesorală”.
La alin. (4), semnalăm că textul trebuie reformulat ca normă de aplicare a art. 107 alin. (2) din lege, dat fiind că pot exista și alte situații de la care termenul de prescripție începe să curgă, spre exemplu, data de la care o persoană a aflat că este moștenitor, iar aceste aspecte trebuie prevăzute în lege.
50. La art. 68 alin. (1), semnalăm că sintagma „de către acesta, respectiv de către aparținător, în cazul persoanelor nedeplasabile”, din finalul textului, este lipsită de sens în context, fiind necesară revederea și reformularea corespunzătoare.
La alin. (2), precizăm că, din formularea propusă, reiese că aparținătorul poate fi orice persoană care se identifică printr-un act de identitate, însă nu această identificare îi oferă dreptul de a „depune în numele persoanei nedeplasabile documentele prevăzute la art. 69”. Se impune revederea și reformularea corespunzătoare a normei.
La alin. (4), pentru corectitudinea normei, recomandăm ca sintagma „la data prezentării persoanei” să fie înlocuită cu sintagma „la data depunerii acesteia”.
La alin. (5), semnalăm că formularea „în condițiile actelor normative în vigoare, în materie” este lipsită de claritate și predictibilitate, fapt contrar exigențelor normative. Se impune înlocuirea acesteia cu indicarea actelor normative avute în vedere de inițiatori.
Această observație este valabilă și pentru art. 70 alin. (4), în ceea ce privește sintagma „cu respectarea prevederilor legale în domeniu”.
La alin. (6) teza I, pentru rigoare normativă, propunem ca textul să debuteze, astfel: „Cabinetele de expertiză medicală prevăzute la alin. (1) își desfășoară activitatea la sediul caselor teritoriale de pensii ...”.
La teza a II-a, pentru evitarea repetițiilor, sugerăm ca sintagma „Listele cu privire la locaţia cabinetelor de expertiză medicală a capacităţii de muncă din subordinea INEMRCM” să fie înlocuită cu sintagma „Listele cu privire la locaţia respectivelor cabinete”.
51. La art. 69 alin. (2) lit. e), în ceea ce privește norma de trimitere la „art. 74 lit. c) din lege”, semnalăm că respectivele dispoziții reglementează dreptul copiilor la pensie de urmaș „pe toată durata invalidității, de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) sau b)”. Prin urmare, este necesară revederea normei de trimitere, având în vedere că, potrivit exigențelor normative, nu este permisă trimiterea la o altă normă de trimitere.
Această observație este valabilă, în mod corespunzător, și pentru art. 73 alin. (2), cu privire la norma de trimitere la „art. 62 alin. (2) din lege”.
În ceea ce privește alin. (4) – (7), precizăm că acestea trebuie renumerotate, având în vedere că art. 69 nu cuprinde niciun alineat marcat ca alin. (3).
52. La art. 71 alin. (2), pentru realizarea acordului gramatical, formularea „modelul anchetei sociale prevăzut la alin. (1)” trebuie redată sub forma „modelul anchetei sociale prevăzute la alin. (1)”.
53. La art. 73 alin. (1), pentru unitate terminologică, expresia „După examinarea bolnavului” trebuie înlocuită cu expresia „După examinarea solicitantului”.
La alin. (3) teza a III-a, semnalăm că normele de tehnică legislativă nu recomandă utilizarea parantezelor, fiind necesară înlocuirea acestora cu virgule.
La alin. (4), pentru rigoare normativă, sugerăm ca expresia „persoanelor care fac obiectul art. 68 alin. (3)” să fie înlocuită cu expresia „persoanelor prevăzute la art. 68 alin. (3)”.
Pentru același considerent, recomandăm ca textul propus pentru alin. (5) să fie reformulat, astfel:
„(5) Odată cu comunicarea/înmânarea deciziei medicale asupra capacităţii de muncă persoanei expertizate/casei teritoriale competente, cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă transmite şi programul recuperator”.
54. La art. 81 alin. (1), pentru unitate în redactare cu titlul lit. B a cap. IV, este necesară înlocuirea expresiei „în vederea revizuirii” cu expresia „în vederea revizuirii medicale”.
La alin. (3) teza I, se impune eliminarea expresiei „după caz” din sintagma „acesta este obligat să anunțe cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă, după caz”, aceasta fiind lipsită de sens în context.
55. La art. 82 alin. (4), pentru corectitudinea normei, textul va debuta sub forma „Pensionarul încadrat în grad de invaliditate ...”.
56. La art. 89, pentru considerente de ordin gramatical, recomandăm ca formularea „în soluționarea contestației” să fie înlocuită cu formularea „la soluționarea contestației”.
57. La capitolul V, semnalăm că nu se respectă titlul capitolului IV din lege; prin urmare, este necesară corectarea, capitolul urmând a fi redenumit - „Alte prestații de asigurări sociale”.
58. La art.
95 alin. (1), precizăm că textul propus, potrivit căruia
dovada că au fost suportate cheltuielile ocazionate de deces se face cu înscrisuri
în acest sens, contravine normei primare de la art. 111
alin. (3) din lege, care prevede că ,,Dovada prevăzută la alin.
(1) se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege”, motiv
pentru care este necesară eliminarea sau reformularea textului.
Observația este valabilă și pentru alin. (3), care nu
respectă prevederile art. 113 din lege.
59. La art. 98, semnalăm că alin. (1) și (2) doar reiau ipoteze din art. 112 alin. (2) lit. b) din lege, fără a le dezvolta sau clarifica, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, fiind necesară eliminarea acestora.
La alin. (3), semnalăm că, în actuala redactare, textul prezintă caracter contradictoriu, fiind folosite expresiile „care nu se află în continuarea studiilor” și „dacă era în continuarea studiilor”.
Totodată, semnalăm că textul nu ajută la înțelegerea normelor primare cuprinse la art. 112 alin. (2) lit. b) din lege, ci doar încarcă inutil informația juridică, fiind necesară eliminarea acestuia.
Din art. 98 se va păstra doar alin. (4), cu inserarea sintagmei „în sensul art. 112 alin. (2) lit. b) din lege” după expresia „pierderii capacității de muncă”.
60. La art. 100 alin. (1), semnalăm că norma este lipsită de claritate în ceea ce privește competența casei de pensii, mai mult chiar, nu pune corect în aplicare art. 115 alin. (3) din lege, care prevede competența alternativă a casei teritoriale de pensii în a cărei rază își are domiciliul asiguratul/pensionarul decedat sau în a cărei rază își are domiciliul asiguratul/pensionarul care solicită ajutor de deces pentru membrul de familie. În consecință, pentru asigurarea predictibilității normei, este necesară revederea textului.
La alin. (2), precizăm că textul necesită clarificare, deoarece nu se înțelege ce înseamnă „de un singur plătitor”.
La alin. (3), precizăm că textul „conform cărora, când termenul se stabilește pe zile, nu se ia în calcul prima și ultima zi a termenului. În situația în care ultima zi este o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până la sfârșitul zilei lucrătoare ce urmează” este inutil și contravine exigenței de tehnică legislativă prevăzută la art. 23 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit căreia soluțiile legislative avute în vedere trebuie să prezinte suplețe, precum și prevederilor art. 38 alin. (1) și (3) din același act normativ, potrivit cărora textul articolelor trebuie să aibă caracter dispozitiv, să prezinte norma instituită fără explicații sau justificări, iar utilizarea unor explicații prin norme interpretative este permisă numai în măsura în care ele sunt strict necesare pentru înțelegerea textului.
61. La capitolul VI, se impune revederea titlului și a conținutului capitolului, deoarece normele de punere în aplicare a unor norme tranzitorii primare nu sunt dispoziții tranzitorii.
În acest context, precizăm că este necesară respectarea art. 54 din Legea nr. 24/2000, conform căruia dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ, iar acestea trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.
62. La art. 104, precizăm că normele propuse nu sunt dispoziții tranzitorii.
La alin. (2), este
necesară reformularea textului, cel puțin prin inserarea de
trimiteri, pentru respectarea accepțiunilor stabilite pentru
noțiunile de „deținător de arhive”, „deținător de
documente”, „deținător legal”, „operator economic/autorizat” în Legea
Arhivelor Naționale
nr. 16/1996.
În plus, precizăm că noțiunea de „agent economic” nu mai prezintă accepțiune legală, fiind înlocuită prin expresia „operator economic” încă de acum douăzeci de ani, conform art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale.
La alin. (5), precizăm că textul este incomplet; prin urmare, este necesară precizarea în final a normei unde sunt prevăzute rubricile.
63. La art. 106 alin. (1), prin raportare la art. 133 alin. (4) din lege, constatăm că, prin folosirea sintagmei „numai în locurile de muncă avizate în condiții speciale din cadrul unităților prevăzute în anexa nr. 3 la lege, activități încadrate, potrivit legislației anterioare acestei date, în grupa I de muncă”, textul adaugă o informație juridică de natura legii, stabilind o restrângere a sferei beneficiarilor. În consecință, este necesară reformularea ca normă de aplicare, nu ca normă primară.
În plus, expresia „avizate în condiții speciale” este lipsită de precizie, generând dubii în interpretare, fiind necesară revederea acesteia.
La alin. (2), este necesară reformularea textului, deoarece în actuala redactare adaugă la lege, neidentificând un temei în lege pentru această normă.
64. La art. 107 alin. (1), este necesară revederea exprimării „Stagiul de cotizare ... declarat”, deoarece legea nu folosește expresia „stagiu de cotizare declarat”, neînțelegându-se care este semnificația acesteia. Observația este valabilă și pentru alin. (2).
65. La art. 108, precizăm că despre timp util la pensie se face vorbire în lege doar la art. 13 lit. c) și art. 135 alin. (1). De asemenea, la art. 137 alin. (2) și art. 160 alin. (4) se folosește, fără definire, expresia „an util”.
Precizăm că definirea expresiilor „timp util” și „an util”, precum și modul de calcul al acestora este de natura legii. În consecință, se impune reformularea sau eliminarea art. 108. Observația este valabilă și pentru situația prevăzută la art. 109.
66. La art.
109, semnalăm că, prin folosirea expresiei „pe baza carnetului de
pensii și asigurări sociale”, textul contravine art. 135
alin. (1) din lege, care prevede că pentru perioadele prevăzute la
art. 13 lit. a) și c), dovada vechimii în muncă, a timpului util la
pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizate până
la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de
asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, în original.
67. La art. 112 alin. (1), semnalăm că textul restrânge dispoziția de la art. 144 din lege, care prevede și o excepție de la modalitatea de recalculare, „cu excepția pensiilor stabilite în fostul sistem de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor anterior datei de 1 aprilie 2001, care se recalculează conform art. 154”. În actuala redactare, textul propus contravine textului primar, fiind necesară reformulare corespunzătoare.
La alin. (2), precizăm
că textul este inutil, întrucât reia art. 85
alin. (3) din lege, nu îl pune în aplicare, fiind necesară eliminarea
acestuia.
La alin. (4), semnalăm că textul este inutil și reia în mod neclar art. 85 alin. (3), spre exemplu, a se vedea expresia „stagiul de cotizare contributiv realizat peste 25 ani contributiv”. În consecință, este necesară reformularea sau eliminarea textului.
La alin. (5), semnalăm că ipoteza propusă adaugă la lege, nefiind identificat temeiul din lege în privința vechimilor din sistemul pensiilor militare de stat pentru care ar urma să se acorde puncte de stabilitate.
68. La art. 117 alin. (2), semnalăm că textul nu are caracter de excepție, ci corespunde unei ipoteze diferite, de altfel deja prevăzute la art. 148 alin. (2) din lege. Pentru respectarea principiului ierarhiei actelor normative, este necesară reformularea ca normă de aplicare a articolului menționat din lege.
69. La art. 121 alin. (1) și (2), precizăm că cele două texte propuse nu sunt norme de aplicare, doar reiau în mod inutil art. 94 alin. (5) și (6) din lege.
La alin. (3), textul este inutil, deoarece art. 94 alin. (5) din lege nu diferențiază tipurile de pensii, ci folosește formularea „pensia poate fi recalculată”, pensie fiind inclusiv pensia anticipată. În consecință, se impune revederea normei.
70. La art. 122 alin. (2), întrucât art. 152 din lege nu conține decât o normă și legea nu prevede excepții de la aplicarea acestuia, precizăm că textul are natura legii și nu poate fi prevăzut într-o hotărâre a Guvernului, ci, așa cum prevede art. 63 din Legea nr. 24/2000, „numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază”. Prin urmare, este necesară revederea normei.
La alin. (3), semnalăm că, în absența unui temei în lege, textul are natura legii, și nu a unei norme de aplicare, fiind necesară eliminarea sau reformularea în acord cu principiul ierarhiei actelor normative.
71. La art. 123 alin. (1) și (2), precizăm că textele propuse nu constituie norme de punere în executare a unor prevederi din lege, ci constituie chiar dispoziții tranzitorii legale, ce ar trebui incluse în Legea nr. 360/2023. Prin urmare, art. 123 se va elimina sau reformula ca normă de aplicare, cu indicarea temeiului din lege.
72. La capitolul
VII - Dispoziții finale, semnalăm că, potrivit
art. 55 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, dispozițiile finale cuprind
măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data
intrării în vigoare a acestuia conform art. 12, implicațiile asupra
altor acte normative, ca: abrogări, modificări, completări,
precum și dispoziția de republicare, dacă este cazul.
Precizăm că normele care pun în aplicare dispoziții finale legale nu sunt dispoziții finale.
Prin urmare, capitolul din norme destinat dispozițiilor finale trebuie să respecte exigențele de tehnică legislativă menționate, iar celelalte norme relocate în cuprinsul altor capitole.
73. La art. 125, semnalăm că textele alin. (1) și (2) în actuala redactare sunt inutile, deoarece doar reiau prevederi legale din art. 144 si 155 din lege, fără a le pune în aplicare. În consecință, este necesară reformularea sau eliminarea acestora.
74. La art. 126 alin. (2), este necesară eliminarea sintagmei „potrivit dreptului comun”, întrucât este superfluă.
75. La art.
128, semnalăm că nu există temei legal pentru
alin. (1) și (2), acestea adăugând la lege. În
consecință, textele necesită a fi eliminate sau reformulate ca
norme de aplicare.
La alin. (3), precizăm că textul referitor la indemnizația de însoțitor contravine art. 67 alin. (4) și (2) din lege, pentru aceasta neavând relevanță stagiul potențial realizat de pensionarul de invaliditate. Prin urmare, este necesară eliminarea sau reformularea ca normă de aplicare.
76. La anexa nr. 2 ultimul paragraf, pentru precizia normei de trimitere, propunem ca sintagma „prevăzute de Codul penal” să fie reformulată astfel: „prevăzute la art. 326 din Legea nr. 286/2009”. Observația este valabilă în mod corespunzător pentru toate situațiile similare din cadrul anexelor la norme.
77. La anexa nr. 3, pentru respectarea exigențelor de tehnică legislativă, aceasta va fi marcată în colțul din dreapta sus, astfel: „Anexa nr. 3 la norme”.
78. La anexa nr. 5, întrucât o declarație pe propria răspundere constituie un act juridic civil unilateral, cu privire la mențiunea „Am completat și am citit cu atenție conținutul declarației de mai sus, fiind conștient de consecințele săvârșirii infracțiunii de fals în declarații prevăzută la art. 326 din Codul Penal al României, după care am semnat”, semnalăm caracterul nu doar superfluu al acesteia, ci și pleonastic prin raportare la instituția actului juridic civil unilateral, reglementată în Codul civil, care, la art. 1324, prevede că este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voință a autorului său, iar la art. 1325 stabilește că regimul juridic al contractelor, dacă prin lege nu se prevede altfel, se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale. Prin urmare, actul juridic unilateral trebuie să respecte atât condițiile de formă, cât și condițiile de fond ale contractelor[2].
Un element esențial al regimului juridic incident îl constituie, așadar, condițiile de fond care trebuie îndeplinite pentru încheierea unui act juridic unilateral, aceleași cu cele cerute în cazul contractelor: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat; o cauză licită. Relevant în contextul declarației analizate este consimțământul care, pentru încheierea validă a oricărui act juridic, trebuie să emane de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie viciat[3].
Prin urmare, formularea unei declarații pe propria răspundere presupune în mod automat completarea și citirea cu atenție a acesteia, cunoașterea consecințelor în cazul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, precum și semnarea acesteia.
Din aceste rațiuni, este necesară eliminarea mențiunii analizate.
Observațiile sunt valabile și pentru anexele nr. 3, 4, 6 și 7, referitor la sintagma ,,Am completat și am citit cu atenție conținutul declarației de mai sus, după care am semnat”.
79. La anexa nr. 14, este necesară revederea trimiterilor din cuprinsul acesteia, precum „art. 70 şi în anexa nr. IV”, „art. 143”, „anexa nr. IV cap. V pct. 2” sau „anexa nr. V cap. V lit. d)”, întrucât nu se precizează actul normativ din care fac parte.
La titlu, precum și la mențiunea de la art. VI, pentru precizia trimiterii, propunem ca sintagma „la art. 139 alin. (3) din lege” să fie redată astfel: „la art. 139 alin. (3) din Legea nr. 360/2023”
La art. II, pentru o completă informare, trimiterea la Legea nr. 57/1974 va fi redată astfel: „Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, cu modificările ulterioare”, urmând ca sintagma „în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 59-60 din 23 iulie 1980” să fie eliminată.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 201/28.02.2024
[1] care poate fi persoană fizică sau juridică (nota noastră).
[2] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 282.
[3] Astfel, consimțământul trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză (art. 1204 Cod civil), fiind anulabil contractul încheiat de o persoană care, la data încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale (art. 1205 Cod civil). Consimțământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol, smuls prin violență sau în caz de leziune (art. 1206 Cod civil).