AVIZ
referitor la propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 Codul muncii, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, precum și pentru modificarea și completarea OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ,
cu modificările și completările ulterioare
Analizând propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru modificarea și completarea OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare (b378/15.06.2022), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/3020/20.06.2022 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D711/20.06.2022,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 33 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații şi propuneri:
1. Prezenta propunere legislativă are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Expunerii de motive, demersul legislativ urmărește transpunerea în legislația națională a Directivei (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană și a Directivei (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului.
Astfel, se urmărește consolidarea cadrului legal privitor la drepturilor lucrătorilor și la îmbunătățirea condițiilor de muncă, atât în cadrul raporturilor de muncă reglementate de dispozițiile Codului muncii, precum și în cadrul raporturilor de serviciu, așa cum sunt acestea statuate de prevederile Codului administrativ, din perspectiva necesității de aliniere a legislației naționale de profil la normele și exigențele europene, incidente în materie, în contextul îndeplinirii obligațiilor asumate de România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, așa cum a fost ratificat prin Legea nr. 157/2005, derivate din calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene.
Prin conținutul său normativ, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituția României, republicată, în aplicarea art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală prima Cameră sesizată fiind Senatul.
2. Menționăm faptul că prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
3. Semnalăm că Secretarul General al Senatului a transmis spre avizare Consiliului Legislativ, cu adresa nr.XXXV/2928/15.06.2022, propunerea legislativă nr. b363 din 8.06.2022, care are ca obiect, intervenții asupra articolului 103 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată în curs de avizare .
Pentru sistematizare legislativă și promovarea unor soluții unitare este recomandată dezbaterea concomitentă a acestor propuneri legislative, în vederea adoptării unui singur act normativ.
4. Întrucât propunerea legislativă poate avea implicații asupra bugetului de stat, este obligatorie solicitarea unei informări din partea Guvernului, în conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituția României, republicată.
Totodată, în considerarea dispozițiilor art. 15 din Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, fiind vorba de o inițiativă a cărei adoptare poate atrage majorarea cheltuielilor bugetare, inițiatorii trebuie să prezinte fișa financiară prevăzută la art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare.
În acest context precizăm că, în considerentele Deciziei nr. 331/2019, Curtea Constituțională a reținut că, „lipsind fișa financiară (inițială şi reactualizată) nu se poate trage decât concluzia că la adoptarea legii s-a avut în vedere o sursă de finanțare incertă, generală şi lipsită de un caracter obiectiv şi efectiv, nefiind așadar reală”.
5. Precizăm că, Expunerea de motive este sumară și nu respectă structura instrumentului de prezentare și motivare prevăzută la art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind prezentate, printre altele, insuficiențele şi neconcordanțele reglementărilor în vigoare, nici referiri la impactul asupra sistemului juridic, cu sublinierea implicațiilor asupra legislației în vigoare sau la consultările derulate în vederea elaborării propunerii, precum și la măsurile de implementare necesare, iar referirile la impactul socioeconomic sunt foarte restrânse.
Semnalăm că, în cadrul proiectului, sunt cuprinse soluții legislative care nu sunt argumentate prin instrumentul de motivare, exemplificând în acest sens cu textele propuse la art. I, pentru art. 1 alin. (3) ori pentru art. 2782 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru aceste considerente este necesară revederea instrumentului de motivare.
6. Semnalăm că, termenele limită de transpunere ale celor două acte juridice europene, stabilite la data de 1.08.2022 în cazul Directivei (UE) 2019/1152, respectiv la data de 2.08.2022 în cazul Directivei (UE) 2019/1158, sunt termene proxime, a căror depășire poate determina apariția unei situații susceptibile de a genera declanșarea procedurii de infringement, conform art. 258 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, în absența unui atare demers normativ.
7. Pentru a se asigura respectarea exigențelor de tehnică legislativă referitoare la claritatea, precizia și previzibilitatea reglementării, este necesară revederea mai multor texte ale propunerii, astfel încât să nu se aducă atingere și principiului legalității, consacrat la art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest context, precizăm că în Decizia Curții Constituționale nr. 22/2016 s-a statuat că „una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative”, orice act normativ trebuind „să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat” și că „respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se constituie într-un veritabil criteriu de constituționalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Constituție”.
În cele ce urmează vom detalia informațiile prezentate mai sus.
7.1. Referitor la soluția legislativă preconizată la pct. 28 al art. I din proiect, respectiv art. 1532 alin. (1) din Codul muncii, este necesară punerea de acord a acesteia cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000[1] astfel încât să se instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă, iar soluțiile pe care le cuprinde să fie temeinic fundamentate și corelate cu alte acte normative conexe.
În acest sens, precizăm că în ceea ce privește concediul paternal, acesta este reglementat prin Legea nr. 210/1999 privind concediul de paternitate, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilește durata acestuia, potrivit art.1 alin.(1) la 5 zile lucrătoare. Prin propunerea supusă analizei, la pct.28 al art. I, la textul preconizat pentru art. 1532 alin.(1) din Codul muncii, este prevăzut un termen de 10 zile, astfel încât la momentul consacrării legislative a prezentului proiect, durata concediului paternal va fi stabilită diferit, prin două acte normative distincte.
În consecință, se impune corelarea acestor norme.
De asemenea, menționăm că, Secretariatul General al Senatului a transmis spre avizare Consiliului Legislativ, cu adresa nr.XXXV/1942/7.04.2021, propunerea legislativă b112 din 30.03.2021, vizând modificarea și completarea Legii nr. 210/1999, prin care se urmărește, printre altele, reglementarea unei durate a concediului paternal de 10 zile lucrătoare, pentru care a fost emis avizul favorabil, cu observații și propuneri, nr.274/6.05.2021.
În prezent, această propunere legislativă se află în dezbatere la Camera Deputaților.
7.2. Pentru respectarea prevederilor art. 8 alin. (4) Legea nr. 24/2000, potrivit cărora, „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor”, este necesară revederea dispozițiilor enumerate mai jos care, în actuala redactare, sunt lipsite de claritate și predictibilitate. Astfel, cu titlu de exemplu, menționăm:
a) la art. I pct. 3, la textul art. 5 alin. (7) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, semnalăm că expresia „venit ca reacție la o plângere sau sesizare a organelor competente” nu este redactată într-un stil și limbaj juridic, specific normativ și nu asigură normei claritate și predictibilitate, în sensul că trebuie precizate organele competente la care pot face plângere sau sesizare, astfel cum se menționează în enunț.
Se impune, prin urmare, revederea și reformularea corespunzătoare a sintagmei, observație valabilă pentru toate situațiile similare din proiect.
b) la art. I pct. 4, norma propusă pentru art. 5 alin. (10), respectiv „Orice tratament nefavorabil salariaților și reprezentanților salariaților datorat solicitării sau exercitării unuia dintre drepturile stipulate la art. 39 alin. (1) din lege, este interzis” este formulată defectuos din punct de vedere lexical și gramatical, întrucât, prin utilizarea expresiei „orice tratament nefavorabil (...) datorat solicitării sau exercitării unuia dintre drepturile (...)” se accentuează caracterul pozitiv al dispoziției, aspect care nu este urmărit de inițiator, ci se vizează, de fapt, interzicerea respectivului tratament.
Este necesară, în consecință, revederea și reformularea normei, pentru a se asigura soluția legislativă preconizată.
c) la norma propusă la pct. 7 al art. I, la textul propus pentru art. 17 alin. (3) se face vorbire despre „alte beneficii sociale”, fiind necesară enumerarea acestora;
d) la art. I pct. 15, la enunțul art. 39 alin. (1) lit. o), în ceea ce privește expresia „condiții de muncă mai previzibile”, semnalăm că aceasta nu asigură claritate și predictibilitate normei, prin urmare, nici stabilitate și precizie juridică.
Având în vedere că prezentul proiect transpune, printre altele, Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană, este de analizat dacă nu este adecvat ca termenul „predictable” din limba engleză, respectiv „prévisible” din limba franceză, să fie utilizat în limba română sub forma „care poate fi anticipat/prevăzut”, respectiv „care nu poate fi anticipat/prevăzut”, pentru a se asigura normei un caracter obligatoriu, propriu stilului juridic.
Reținem observația pentru toate situațiile similare din proiect, acolo unde se regăsesc expresii de tipul: „condiții mai previzibile”, „program imprevizibil”, model de organizare a muncii în cea mai mare parte imprevizibil”, „model de organizare a muncii imprevizibil”.
e) la normele preconizate la pct. 11 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 19 alin. (2) din Codul muncii, referitor la sintagma „In cazul angajatorilor care au organe de inspecție proprii”, este necesară indicarea, cu titlu de exemplu, a unor astfel de entități;
f) la normele preconizate la pct. 13 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 35 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, precizăm că, raportat la cuprinsul primei norme, nu este clar la care angajator se face referire;
g) la normele preconizate la pct. 15 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 39 alin. (1) lit.o) din Codul muncii, referitor la sintagma „condiții de muncă mai previzibile și mai sigure”, este necesară detalierea acestora.
h) la normele preconizate la pct. 20 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 62 alin. (4) din Codul muncii, precizăm că este necesară revederea cronologiei enumerărilor, precum și completarea referinței la art.194 cu indicarea alin.(2) și (3).
De asemenea, la alin. (5), referitor la utilizarea în text a sintagmei „unei autorități sau unui organism competent”, este necesară detalierea acesteia, în sensul indicării entităților vizate;
i) la normele preconizate la pct. 21 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 1072 alin. (1) lit.b) din Codul muncii, precizăm că sintagma „prin impunerea salariatului a obligației de a da curs solicitării clienților”, este necesar a se analiza dacă aceasta are un caracter general ori vizează angajatori cu specific determinat.
De asemenea, la art. 1073 alin. (4), sintagma „cu respectarea prevederilor legale”, este necesar a fi detaliată în sensul completării normei cu trimiteri la dispozițiile avute în vedere;
j) la normele preconizate la pct. 26 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 1521 alin. (1) din Codul muncii, referitor la utilizarea sintagmei „sprijin personal”, recomandăm detalierea acesteia.
La alin. (4), referitor la utilizarea sintagmei „probleme medicale grave”, sugerăm definirea, la nivel primar, a noțiunii.
În plus, precizăm că, art. 301 din Legea nr. 24/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevede următoarele:
„(1) Beneficiază de concediu și indemnizație pentru îngrijirea pacientului cu afecțiuni oncologice în vârstă de peste 18 ani asiguratul care, cu acordul pacientului, îl însoțește pe acesta la intervenții chirurgicale și tratamente prescrise de medicul specialist.
(2) Pacientul cu afecțiuni oncologice își poate exprima acordul prevăzut la alin. (1) numai pentru o singură persoană la fiecare intervenție chirurgicală, respectiv tratament.
(3) Durata de acordare a concediului și a indemnizației pentru îngrijirea pacientului cu afecțiuni oncologice este de cel mult 45 de zile calendaristice în interval de un an pentru un pacient.”.
k) la normele preconizate la pct. 30 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 229 alin. (5) din Codul muncii, pentru precizia normei, recomandăm înlocuirea sintagmei „art. 145 din Legea nr. 62/2011” cu sintagma „art. 145 alin. (2) din Legea nr. 62/2011”;
l) la normele preconizate la pct. 36 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 2781 alin. (2) teza a II-a, alin. (7), (8), (9), (12) și (14) din Codul muncii, precizăm că expresia „toți angajatorii care fac parte din aceeași întreprindere, același grup de întreprinderi sau aceeași entitate” este necesar a fi completată în sensul definirii conceptului, ori a introducerii unei trimiteri la actul normativ în care acesta este reglementat;
m) la normele preconizate la pct. 37 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 2782 alin. (1) lit. a) pct. 1) din Codul muncii, precizăm că este necesară completarea normei cu o trimitere la norma care reglementează „principiul conform căruia programul de lucru este variabil”;
n) la normele preconizate la art. II, semnalăm lipsa de claritate a textului cu privire la data de „22 august 2022”, raportat la termenele de transpunere a celor două directive, respectiv Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană, precum și Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE;
o) la normele preconizate la pct. 1 al art. III, respectiv la textul preconizat pentru art. 374 alin. (8) lit. b) din Codul administrativ, precizăm că formularea „acordă îngrijire” are un caracter vag, fiind necesară definirea acesteia ori completarea normei cu o trimitere la dispoziția prin care aceasta este reglementată;
De asemenea, la textul preconizat pentru art. 374 alin. (9) lit. c) din Codul administrativ, referitor la sintagma „alte norme și proceduri specifice aplicabile” este necesar a fi detaliată.
De asemenea, în ceea ce privește utilizarea sintagmei „se asigură” la lit. c) și d) ale alin.(10), semnalăm lipsa de claritate cu privire la modalitatea de îndeplinire a acestor obligații.
p) la normele preconizate la pct. 7 al art. III, respectiv la textul preconizat pentru art. 5342 alin. (7) din Codul administrativ, este necesară completarea normei cu o trimitere la dispozițiile vizate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
La alin. (8), pentru predictibilitatea normei, recomandăm revederea sintagmei „sau prejudiciați în niciun fel”.
7.3. Referitor la unicitatea reglementării, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 prevede că: „(1) Reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.
(2) Un act normativ poate cuprinde reglementări și din alte materii conexe numai în măsura în care sunt indispensabile realizării scopului urmărit prin acest act.”.
Față de acest aspect, la pct. 27 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 1532 alin. (1) din Codul muncii, semnalăm că Legea concediului paternal nr. 210/1999, cu completările ulterioare este actul normativ prin care este reglementat concediul paternal, sens în care se va face mențiune cu privire la aceasta, orice dispoziții derogatorii urmând a fi formulate corespunzător.
La textul preconizat pentru art. 1532 alin. (2), semnalăm că o definiție a „concediului de îngrijitor” este cuprinsă și la art. 4 lit. m) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care cuprinde și dispoziții de reglementare a acestei noțiuni, fiind necesară corelarea celor două acte normative.
La textul preconizat pentru art. 1532 alin. (5), semnalăm că la art. 4 lit.n) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse şi de tratament între femei şi bărbați, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este cuprinsă o definiție a conceptului de „formule flexibile de lucru”, fiind necesară corelarea celor două acte normative.
Pentru evitarea unui paralelism legislativ, aspect interzis de art.16 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este necesară revederea acestor norme.
7.4. De asemenea, semnalăm nerespectarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, care prevede că „Pentru ca soluțiile să fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea situațiilor avute în vedere, fie formulări sintetice sau formulări-cadru de principiu, aplicabile oricăror situații posibile”.
Astfel, la pct. 24 al art. I, respectiv, la textele preconizate pentru art. 118 alin. (6) și (7) din Codul muncii, semnalăm lipsa reglementării unor termene, atât pentru motivarea de către angajator a refuzului sau amânării acordării stabilirii programului individualizat de muncă pentru salariat, cât și în ceea ce privește notificarea de către salariat a revenirii la programul inițial anterior încheierii perioadei convenite pentru programul individualizat de muncă.
În consecință, este necesară revederea și completarea acestor norme.
7.5. Potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.”.
Prin urmare, este necesară revederea cel puțin a următoarelor texte:
a) la norma propusă la pct. 3 al art. I, la textul propus pentru art. 5 alin. (7) referitor la utilizarea sintagmei „principiul tratamentului egal și al nediscriminării”, recomandăm revederea și reformularea acesteia;
b) la normele preconizate la pct. 8 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 17 alin. (8) din Codul muncii, recomandăm revederea și reformularea sintagmei „pot fi comunicate sub forma unei trimiteri la prevederile legale”;
c) la normele preconizate la pct. 13 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 35 alin. (2) din Codul muncii, recomandăm revederea și reformularea sintagmei „integritatea serviciului în domeniul public”;
d) la normele preconizate la pct. 20 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 62 alin. (4) din Codul muncii, precizăm că este necesară revederea și reformularea sintagmei „motive bine întemeiate pentru concediere” aceasta putând fi completată, eventual, cu o trimitere la dispozițiile care reglementează aceste aspecte.
e) la normele preconizate la pct. 21 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 1071 alin. (1) din Codul muncii, este necesară revederea și reanalizarea sintagmei „program imprevizibil”, întrucât nu este clar dacă „Modelul de organizare a muncii imprevizibil” ori programul de lucru sunt imprevizibile.
Totodată, menționăm că, în legislația națională din domeniu nu se regăsesc noțiunile de „muncă imprevizibilă”, respectiv, „program imprevizibil” motiv pentru care se impune definirea acestor concepte, în vederea aplicării normelor propuse în practică, dar și pentru respectarea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de muncă.
f) la normele preconizate la pct. 21 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 1073 alin. (7) din Codul muncii, precizăm că este necesară revederea și reformularea sintagmei „consecințe negative”, în sensul indicării, prin trimitere, a măsurilor vizate.
g) la normele preconizate la pct. 36 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 2781 alin. (3) din Codul muncii, recomandăm înlocuirea sintagmei „sau sub formă electronică” cu sintagma „sau electronic”.
La alin. (7), precizăm că utilizarea sintagmei „pe baza unor motive obiective” nu asigură predictibilitate normei, fiind necesară completarea acesteia cu criterii care să determine obiectivitatea respectivelor motivelor.
h) la normele preconizate la pct. 37 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 2782 alin. (2) din Codul muncii, precizăm că pentru suplețea normei, textul „care își desfășoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă” trebuie eliminat ca fiind de prisos.
7.6. În plus, proiectul trebuie revăzut pentru a se asigura respectarea art. 61 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia, „Prevederile modificate sau care completează actul normativ trebuie să se integreze armonios în actul supus modificării ori completării, asigurându-se unitatea de stil și de terminologie, precum și succesiunea normală a articolelor”. În acest sens, exemplificăm cu textul de la pct. 37 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 2782 alin. (1) și (2) din Codul muncii, în cuprinsul cărora, pentru desemnarea aceleiași părți din cadrul raportului de muncă, sunt utilizate următoarele sintagme: „persoana care îți desfășoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă”, „lucrătorul”, „persoana” ori „salariat”. Recomandăm utilizarea în cuprinsul art.I a termenului de „salariat”, pentru unitate terminologică cu art.6 alin.(1) din actul de bază.
De asemenea, semnalăm că la normele preconizate la pct. 21 al art. I, respectiv la textul preconizat pentru art. 1072 alin. (2) lit.c) din Codul muncii, este utilizată sintagma „termenul limită de anulare”, iar la textul de la art. 1073 alin. (5) lit.d), este utilizată sintagma „perioada limită de anulare”. Recomandăm revederea celor două norme, pentru utilizarea unitară a termenilor.
8. În subsidiar, sub aspectul redactării, formulăm următoarele observații și propuneri:
a) pentru rigoare normativă, titlul va avea următoarea formulare:
„Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ”;
b) pentru respectarea uzanțelor normative, părțile dispozitive ale art. I și III se vor redacta după următoarele modele:
„... La articolul ..., după alineatul (...) se introduce un nou alineat, alin. (...), cu următorul cuprins:”;
„... La articolul ..., alineatul (...) se modifică și va avea următorul cuprins:”;
„... La articolul ..., după alineatul (...) se introduc două noi alineate, alin. (...) și (...), cu următorul cuprins:”;
„... La articolul ... alineatul (...), literele ...), ...), ...) și ...) se modifică și vor avea următorul cuprins:”;
„... La articolul ... alineatul (...), litera ...) se modifică și va avea următorul cuprins:”;
„... La articolul ... alineatul (...), după litera ...) se introduce o nouă literă, lit. ...), cu următorul cuprins:”;
„... La articolul ..., după alineatul (...) se introduc trei noi alineate, alin. (...)-(...), cu următorul cuprins:”;
„... După articolul ... se introduc două noi articole, art. ... și ..., cu următorul cuprins:”;
„... La articolul ..., după litera ...) se introduc două noi litere, lit. ...) și ...), cu următorul cuprins:”;
„... La articolul ..., după litera ...) se introduc trei noi litere, lit. ...)-...), cu următorul cuprins:”;
c) la art. I, pentru același considerent, partea introductivă va debuta astfel:
„Art. I. - Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată ...”.
d) la pct. 3, întrucât intervenția legislativă vizează exclusiv modificarea alin. (7) al art. 5, pentru rigoare normativă, partea dispozitivă se va reformula astfel:
„3. La articolul 5, alineatul (7) se modifică și va avea următorul cuprins:”.
Această observație este valabilă pentru toate situațiile similare.
e) la art. I pct. 4, norma propusă pentru art. 5 alin. (10), pentru utilizarea limbajului și a stilului specific normativ, sintagma „drepturile stipulate la art. 39 alin. (1) din lege” se va reda sub forma „drepturile prevăzute la art. 39 alin. (1)”.
De asemenea, pentru rațiuni normative, expresia „din lege” se va elimina, observație valabilă pentru toate situațiile similare din proiect;
f) la art. I pct. 5, subliniem că textele alin. (4) și (5) ale art. 6, prin modul de exprimare, nu asigură dispozițiilor un caracter obligatoriu și nu sunt redactate în forma prescriptivă proprie normelor juridice. Recomandăm, prin urmare, reformularea corespunzătoare sau eliminarea acestora;
g) la pct. 7, având în vedere ordinea firească a literelor în alfabetul românesc, unde după litera p figurează litera q, pentru rigoare redacțională, partea dispozitivă se va reda astfel:
„7. La articolul 17 alineatul (3), după litera o) se introduc două noi litere, lit. p) și q), cu următorul cuprins:”.
Pe cale de consecință, la textul preconizat, actuala lit. r) va fi marcată cu litera q, iar toate normele de trimitere la respectiva enumerare vor fi modificate în mod corespunzător.
h) la art. I pct. 8, la textul propus pentru alin. (8) al art. 17, formulările „menționate la alin. (3) literele i), j), k), l), n), p), r)” și „ce reglementează aspectele menționate la literele respective” se vor redacta „prevăzute la alin. (3) lit. i)-l), n), p) și q)” și „ce reglementează respectivele aspecte”.
De asemenea, la enunțul art. 17 alin. (9), pentru o completă informare juridică, trimiterea la „Ordinul Ministrului Muncii nr. 64/2003” trebuie redată corect, astfel: „Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 64/2003 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului individual de muncă, cu modificările și completările ulterioare”.
i) la art. I pct. 10, la textul art. 18 alin. (4), expresia „sub forma unei trimiteri la dispozițiile specifice ale actelor cu putere de lege și la actele administrative” nu asigură claritate și predictibilitate normei, fiind necesară precizarea actelor normative care reglementează moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum și modalitățile de plată pentru persoana selectată în vederea angajării ori pentru salariatul, după caz, care urmează să își desfășoare activitatea în străinătate.
Reiterăm observația pentru toate situațiile similare din proiect;
j) la pct. 11, prin raportare la textul propus, se constată că intervenția legislativă preconizată este de modificare a art. 19; prin urmare, partea dispozitivă se va redacta astfel:
„11. Articolul 19 se modifică și va avea următorul cuprins:”.
Totodată, în debutul textului preconizat se va insera abrevierea „Art. 19”, iar sintagmele „art. 17, art. 18, art. 105, art. 1072, art. 242” de la alin. (1) și (4) și „alin. (1) și alin. (2)” de la alin. (3) se vor reda sub forma „art. 17, 18, 105, 1072 și 242”, respectiv „alin. (1) și (2)”;
k) la pct. 13, deoarece intervenția legislativă este de modificare a celor două alineate ale art. 35, partea dispozitivă se va reda astfel:
„13. Articolul 35 se modifică și va avea următorul cuprins:”.
În continuare, se va redacta textul propus pentru respectivul articol, în debutul acestuia inserându-se abrevierea „Art. 35”.
l) la pct. 14, la textul propus pentru lit. h) de la art. 39 alin. (1), semnalăm caracterul repetitiv al expresiei „cu privire la”, fiind necesară reformularea textului;
m) la pct. 16, la textul propus pentru lit. j) de la art. 40 alin. (2), pentru rigoarea exprimării, sintagma „în 30 de zile de la primire solicitării” se va redacta „în termen de 30 de zile de la primirea solicitării”;
n) la pct. 17, la norma propusă pentru alin. (3) al art. 51, sintagma „reglementate la art. 1522” se va înlocui cu sintagma „prevăzute la art. 1522”, observație valabilă pentru toate situațiile similare;
o) la pct. 18, la textul propus pentru lit. c) a art. 59, sintagma „art. 31, art. 39, alin. (1) lit. o), art. 35, art. 85, art. 1073 (1), art. 194 alin. (2)-(3)” se va reda sub forma „art. 31, art. 35, art. 39 alin. (1) lit. o), art. 85, art. 1073 alin. (1) și art. 194 alin. (2) și (3)”;
p) la pct. 20, la textul propus pentru alin. (4) al art. 62, sintagmele „art. 31, art. 39, alin. (1) lit. o)” și „art. 1532, art. 194” se vor reda sub forma „art. 31, art. 35, art. 39 alin. (1) lit. o)”, respectiv „art. 1532 și art. 194”.
Totodată, la alin. (5), sintagma „Prevederile de la alin. (4)” se va înlocui cu „Prevederile alin. (4)”;
q) la pct. 21, întrucât cap. VIII al titlului II din actul normativ de bază nu este structurat pe secțiuni, pentru o facilă înțelegere a intervenției legislative preconizate, recomandăm disjungerea părții dispozitive în două puncte distincte, cu următoarea redactare:
„21. La Titlul II, după titlul Capitolului VIII, intitulat „Contractul individual de muncă cu timp parțial”, se introduce Secțiunea 1, intitulată „Secțiunea 1 Contractul individual de muncă cu fracțiune de normă”, cuprinzând art. 103-107.”.
„22. După articolul 107 se introduce o nouă secțiune, Secțiunea a 2- a, intitulată „Secțiunea a 2-a Contractul individual de muncă cu fracțiune de normă și program imprevizibil”, alcătuită din art. 1071-1073, cu următorul cuprins:”.
În continuare, se va reda textul propus pentru Secțiunea a 2-a, iar punctele subsecvente se vor renumerota în mod corespunzător.
r) la art. I pct. 21, la textul art. 1072 alin. (2), este necesară revederea normei de trimitere la „art. 1072, art. 1073 și art. 1074”, deoarece art. 1074 nu figurează ca text nou introdus.
De asemenea, pentru considerente de ordin normativ, în locul expresiei „Prin derogare de la prevederile art. 105 alin. (1)” se va scrie sintagma „Prin excepție de la prevederile art. 105 alin. (1)”.
Această observație este valabilă și pentru cazul similar de la alin. (7) al aceluiași articol. De asemenea, sintagma „în situația de la alin. (1)” se va înlocui cu formularea „în situația prevăzută la alin. (1)”.
Totodată, precizăm că, în formularea actuală, elementele prevăzute la alin. (2), referitoare la obligația angajatorului de a informa salariatul sunt redactate neinteligibil, prin asocierea unor cuvinte și termeni echivoci, care nu asigură normei un caracter obligatoriu.
Recomandăm revederea și reformularea corespunzătoare a acestuia.
La alin. (3), pentru o exprimare specifică normelor juridice, sugerăm reformularea textului, o posibilă variantă fiind următoarea:
„(3) Prevederile art. 103, 104, 106 și 107 se aplică în mod corespunzător.”
La alin. (5), sintagma „din lege” se va elimina, observația fiind formulată pentru toate celelalte situații similare.
s) la norma preconizată pentru art. 1073 alin. (1), literele care marchează enumerările vor fi încadrate de paranteză doar pe partea dreaptă, observație valabilă pentru toate cazurile de acest tip.
La alin. (4), întrucât trimiterea se face la un alineat din cadrul aceluiași articol, sintagma „art. 1073, alin. (1), lit. b)” se va înlocui cu „alin. (1) lit. b)”.
La alin. (5) lit. c), sintagma „în conformitate cu articolul 119” se va înlocui cu „potrivit dispozițiilor art. 119”.
La alin. (7), sintagma „alineatul (1)” se va reda în forma abreviată „alin. (1)”.
ș) la actualul pct. 22, conform uzanțelor normative, partea dispozitivă se va redacta astfel:
„22. La articolul 111, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alin. (2) și (3), cu următorul cuprins:”.
t) La actualul pct. 23, în ceea ce privește norma propusă, pentru concizia și claritatea textului, propunem eliminarea sintagmei „inclusiv pentru îngrijitori”, ca superfluă, astfel cum rezultă din dispozițiile nou introduse ale art. 1531 alin. (3), conform cărora îngrijitorul este salariat.
ț) la art. I pct. 24, la dispoziția art. 118 alin. (5), pentru rigoare juridică, expresia „în termen de maxim trei zile lucrătoare” se va înlocui cu sintagma „în termen de trei zile lucrătoare”, observație valabilă pentru toate situațiile similare din proiect.
De asemenea, referitor la norma preconizată pentru alin. (5), pentru claritate, concizie și corectitudine redacțională, sugerăm înlocuirea termenului „angajatului” cu sintagma „prevăzută la alin. (1)”, redactarea termenului „maxim” sub forma corectă „maximum” și înlocuirea sintagmei „solicitării de către acesta” cu termenul „acesteia”.
Referitor la textul propus pentru alin. (7), este de analizat dacă, pentru o exprimare adecvată în context, nu ar trebui înlocuită sintagma „are dreptul de a reveni” cu termenul „revine”.
u) la actualul pct. 26, la norma preconizată pentru alin. (4) al art. 1521, la final, sintagma „ordin comun al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Sănătății” se va reda sub forma „ordin comun al ministrului muncii și solidarității sociale și al ministrului sănătății”.
v) la actualele pct. 27 și 28, cu referire la nou-introdusele art. 1531 și 1532, acestea fiind articole succesive, potrivit rigorilor normative, este necesară comasarea într-o singură parte dispozitivă, sub forma:
„27. După articolul 153, se introduc două noi articole, art. 1531 și 1532, cu următorul cuprins:”.
Urmează a se reda între ghilimele normele vizate.
În continuare se va proceda la renumerotarea corespunzătoare a punctelor care succed celui de față.
Observația se va aplica în mod corespunzător și în ceea ce privește actualul pct. 36, care urmează a fi comasat cu actualul pct. 37, referitor la noile articole introduse, art. 2781 și 2782.
w) la art. I actualul pct. 28, la norma de la art. 1532 alin. (2), precizăm că expresia „starea civilă și familială a salariatului” nu este reglementată la nivelul dreptului intern, fiind necesară revederea acesteia.
De asemenea, pentru corectitudinea redactării, este necesar a se elimina prepoziția „de” anterioară termenului „paternal”;
x) la pct. 30, cu referire la norma propusă pentru alin. (5) al art. 229, pentru corectitudinea informației juridice, sintagma „Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare” se va redacta sub forma „Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare”;
y) la actualul pct. 33 al art. I, referitor la norma propusă pentru art. 260 alin. (1) lit. r), semnalăm că trimiterea la dispozițiile art. 59 lit.c) trebuie reanalizată, întrucât unele dintre prevederile la care această din urmă normă face trimitere nu se referă la drepturi care se exercită de către angajat.
Avem în vedere, astfel, dispozițiile art. 17 alin. (3), 18 alin. (1),
107 3 alin. (1) și 194 alin. (2) și (3), care au ca obiect stabilirea unor obligații ale angajatorului, precum și cele ale art. 31 și 85, care au ca obiect reglementarea posibilității stabilirii unei perioade de probă.
Este necesară, de aceea, revederea normei sub acest aspect.
z) la actualul pct. 35, cu referire la norma propusă pentru alin. (3) al art. 277, pentru rigoare normativă, trimiterile la cele două directive invocate se vor întregi, respectând denumirea completă a acestora; astfel, în fiecare caz, se va insera sintagma „din 20 iunie 2019” anterior termenului „privind …”.
De asemenea, din aceleași considerente, în loc de „art. 4 alin. (2) și alin. (3)” se va redacta „art. 4 alin. (2) și (3)”, trimiterea la art. 9 se va redacta fără majusculă, iar anterior invocării „art. 13” se va insera conjuncția „și”.
aa) la actualul pct. 36, referitor la norma preconizată pentru art. 2781, precizăm că enumerarea prevăzută la alin. (1) lit. d), în care s-a folosit marcarea cu cifre arabe urmate de paranteză, contravine prevederilor art. 49 alin. (2) și (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora o enumerare distinctă, marcată cu o literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare și nici alineate noi, iar dacă ipoteza marcată cu o literă necesită o dezvoltare sau o explicare separată, aceasta se va face printr-un alineat distinct care să urmeze ultimei enumerări.
Prin urmare, propunem reformularea corespunzătoare a normei, observația fiind valabilă și pentru cazul similar de la actualul pct. 37, cu referire textul propus pentru art. 2782.
De asemenea, la alin. (2), teza I, propunem redarea expresiei „Prevederile stipulate la alin. (1)” sub forma „Prevederile alin. (1)”.
Totodată, la alin. (3), pentru corectitudine gramaticală și rigoare normativă, sintagma „care își desfășoare activitatea” se va reda corect „care își desfășoară activitatea”, la alin. (4), sintagma „literele g)-l) și n)” se va redacta „lit. g)-l) și n)”, observație valabilă și în alte cazuri similare, iar la alin. (5), la partea introductivă, sintagma „datorită specificul raporturilor” se va înlocui cu sintagma „datorită specificului raporturilor”.
bb) la actualul pct. 37, la textul propus pentru art. 2782, pentru corectitudine gramaticală, sintagmele „persoana care își desfășoare activitatea” și „persoanei care își desfășoare activitatea” se înlocuiesc cu sintagmele „persoana care își desfășoară activitatea”, respectiv „persoanei care își desfășoară activitatea”.
Pentru respectarea uzanțelor în redactare și a normelor gramaticale, la alin. (1) lit. b) pct. 1, sintagma „în cadrul orelor și zile de referință prestabilite” se înlocuiește cu sintagma „în cadrul orelor și zilelor de referință prestabilite”, iar elementul de structură „lit. (a) punctul 2)” va fi redat în mod corect, „lit. a) pct. 2”. Observația este valabilă pentru toate cazurile similare.
La alin. (2), elementul de structură „art. 278^1” va fi redat sub forma „art. 2781”.
cc) la art. II, pentru respectarea normelor gramaticale, din sintagma „condițiile aplicabile raportului de muncă, se comunică” se elimină virgula.
De asemenea, semnalăm că trimiterea este incompletă, lipsind titlul legii la care se face referire, respectiv Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
dd) la art. III, la partea introductivă, textul se va marca prin utilizarea abrevierii „Art. III”, iar titlul actului normativ se va reda corect, respectiv „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ”.
ee) la pct. 1 al art. III, referitor la partea dispozitivă, a normei propusă pentru alin. (3) al art. 374, actul normativ la care se face trimitere va fi redat fără titlu, întrucât a mai fost menționat anterior în actul normativ de bază, respectiv „Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare”. Observația este valabilă pentru toate cazurile similare.
Totodată, pentru precizia normei, este necesar să se specifice textele legale incidente din respectivul act normativ.
Referitor la textul preconizat pentru art. 374 alin. (4), pentru corectitudinea normei de trimitere, este necesar ca referirea să se facă la art. 1531 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, la textul preconizat pentru art. 374 alin. (5), pentru unitate în redactare, propunem ca norma să debuteze cu expresia „Activitatea desfășurată în regim de telemuncă”.
Cu privire la norma propusă pentru art. 374 alin. (6), pentru un spor de rigoare în exprimare, sugerăm înlocuirea sintagmei „pentru care se poate acorda telemunca” cu formularea „pentru care se poate aproba desfășurarea activității în regim de telemuncă”.
Referitor la norma propusă pentru art. 374 alin. (7), pentru uniformitate în redactare, expresia de debut „Durata activității de telemuncă” se va reda sub forma „Durata activității în regim de telemuncă”.
La art. 374 alin. (8), pentru o exprimare adecvată în context, propunem ca partea introductivă să fie reformulată astfel:
„(8) Desfășurarea activității în regim de telemuncă se poate aproba pentru:”.
Totodată, semnalăm că, din economia textului, reiese că ipoteza de la lit. d) le include pe toate celelalte trei ipoteze precedente, motiv pentru care sugerăm reanalizarea și reconsiderarea normelor.
Referitor la textul preconizat pentru art. 374 alin. (8) lit. a) din Codul administrativ, pentru corectitudinea redactării, propunem ca expresia „care au copii până la vârsta de 11 ani” să fie redată sub forma „care au copii în vârstă de până la 11 ani”.
Referitor la norma propusă pentru art. 374 alin. (8) lit. b) din Codul administrativ, având în vedere că termenul de „rudă” este definit la art. 1531 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum este propus la pct. 27 al art. I din prezentul proiect, pentru precizie în reglementare, propunem ca textul să fie reformulat, astfel încât să aibă în vedere „funcționarii publici care acordă îngrijire unei rude, în accepțiunea art. 1531 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
La textul propus pentru art. 374 alin. (8) lit. c) din Codul administrativ, pentru claritatea și predictibilitatea normei, sugerăm să se analizeze utilizarea sintagmei „din cauze determinate de unele boli grave”.
Totodată, pentru corectitudinea exprimării, este necesar să se analizeze dacă textul nu are în vedere, în fapt, situația de graviditate. În caz afirmativ, pentru unitate în redactare cu normele similare din alte acte normative, expresia „ori în situație de gravitate” trebuie înlocuită cu sintagma „ori în stare de graviditate”.
La textul propus pentru art. 374 alin. (8) lit. d) din Codul administrativ, pentru o corectă redactare, formularea „care desfășoară activitate dintre cele stabilite” se va înlocui cu expresia „care desfășoară activități dintre cele stabilite”.
Cu privire la norma preconizată pentru art. 374 alin. (9) lit. b) din Codul administrativ, din considerente de redactare, sintagma „la orice solicitări referitoare la activitatea profesională, transmisă prin mijloace de comunicare la distanță” trebuie redată sub forma „la orice solicitări referitoare la activitatea profesională, transmise prin mijloace de comunicare la distanță”.
De asemenea, pentru respectarea normelor gramaticale, termenul „transmisă” va fi redat sub forma „transmise”.
La textul propus pentru art. 374 alin. (10) din Codul administrativ, pentru unitate în redactare cu termenii enumerării de la alin. (9), este necesar ca termenii enumerării să debuteze cu următoarele forme verbale: a) „să verifice”, b) „să asigure”, c) „să se asigure” și d) „să se asigure”.
Totodată, pentru uniformitate în exprimare, la lit. c), expresia „tehnologiei informației și/sau comunicațiilor” trebuie redată sub forma „tehnologiei informației și comunicațiilor”.
Cu privire la norma propusă pentru lit. d), semnalăm că prin utilizarea expresiei finale „privind utilizarea echipamentelor” nu se asigură normei condițiile de claritate și previzibilitate. Sugerăm, de aceea, să se analizeze dacă nu ar fi indicat ca textul să aibă în vedere „echipamentele cu ecran de vizualizare” și, totodată, ca instruirea la care se referă norma să fie făcută: la angajare, la introducerea unui nou echipament de muncă sau la introducerea oricărei noi proceduri de lucru, astfel cum se prevede la art. 7 lit. c) din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, cu modificările și completările ulterioare. În cazul preluării observației, recomandăm utilizarea normei de trimitere la textul legal invocat.
De asemenea, semnalăm că, prin utilizarea sintagmei „beneficiază de toate drepturile recunoscute prin lege”, norma de la art. 374 alin. (11) din Codul administrativ devine imprecisă, motiv pentru care, pentru caracterul complet al acesteia, sugerăm ca textul să vizeze „drepturile recunoscute prin lege aplicabile funcționarilor publici care au locul de muncă la sediul angajatorului”.
Totodată, pentru utilizarea terminologiei folosite de Codul muncii, expresia „mai puțin sporul pentru condiții vătămătoare de muncă” trebuie redată sub forma „mai puțin sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase”.
ff) la pct. 2 al art. III, la textul propus pentru art. 3741 lit. a), în debutul acestuia se va insera abrevierea „Art. 3741”, iar sintagma „respectiv a cererii de muncă la domiciliu” se va înlocui cu sintagma „respectiv al cererii de muncă la domiciliu”.
La partea introductivă a art.3741 din Codul administrativ, potrivit uzanței normative, expresia „de la intrarea în vigoare” trebuie înlocuită cu sintagma „de la data intrării în vigoare”.
Totodată, pentru un spor de rigoare în reglementare, sugerăm ca formularea „la nivelul autorităților și instituțiilor publice se aprobă proceduri pentru desfășurarea activității de telemuncă, respectiv pentru desfășurarea muncii la domiciliu” să fie înlocuită prin construcția: „se aprobă proceduri pentru desfășurarea activității de telemuncă, respectiv pentru desfășurarea muncii la domiciliu, prin acte administrative ale conducătorilor autorităților și instituțiilor publice”.
La lit. a), pentru corectitudinea exprimării, este necesar ca sintagma finală „respectiv a cererii de muncă la domiciliu” să fie redată sub forma „respectiv al cererii de muncă la domiciliu”.
La lit. b), pentru un plus de rigoare în exprimare, propunem reformularea părții de debut a textului după cum urmează: „mijloacele necesare pentru asigurarea îndeplinirii atribuțiilor ce le revin funcționarilor publici, potrivit fișelor de post, pentru desfășurarea activității de telemuncă, respectiv pentru desfășurarea muncii la domiciliu”.
Totodată, pentru respectarea exigențelor de tehnică legislativă, este necesară eliminarea parantezelor.
De asemenea, apreciem că procedurile ce se vor aproba pot avea în vedere atât resursele angajatorilor, cât și resursele proprii ale angajaților.
gg) la pct. 4 al art. III, cu referire la textul propus pentru art. 529 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ, în vederea evitării caracterului superfluu al normei, este necesară reanalizarea textului, având în vedere că actele administrative de organizare și funcționare, respectiv regulamentele de organizare și funcționare ale autorităților sau instituțiilor publice, sunt acte administrative normative. Observația este valabilă, în mod corespunzător, și pentru textul propus la pct. 6 al art. III pentru art. 530 alin. (1) lit. h).
hh) la pct. 7 al art. III, partea dispozitivă va fi reformulată astfel:
„7. După articolul 534 se introduce o nouă secțiune, Secțiunea a 21-a, alcătuită din articolele 5341 și 5342, cu următorul cuprins:”.
Pentru rigoare redacțională, marcajul secțiunii nou-introduse va fi redat sub forma „Secțiunea a 21-a”.
La norma propusă pentru art. 5341 alin. (1) lit. g), pentru o exprimare adecvată stilului normativ sintagma „instituția publică care primește” se va reformula.
ii) referitor la norma propusă pentru art. 5342 alin. (3) din Codul administrativ, pentru un plus de claritate în exprimare, propunem ca sintagma „cu condiția ca, acestea să fie accesibile și stocate de funcționarul public” să fie înlocuită cu formularea „cu condiția accesibilității și a existenței posibilității de stocare a acestora de către funcționarul public”.
În ceea ce privește textul propus pentru art. 5342 alin. (5), sugerăm reformularea sa, astfel încât să corespundă exigențelor normelor de tehnică legislativă privind claritatea și precizia normei.
jj) La pct. 9 se propune introducerea unei dispoziții noi care să prevadă intrarea în vigoare la data de 1 august 2022 a anumitor articole din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare. Semnalăm că printre acestea se află art. 529 alin. (1) lit. h) și art. 530 alin. (1) lit. h), texte care se află în vigoare la această dată.
Sugerăm introducerea acestei dispoziții nu ca o dispoziție nouă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, ci ca o dispoziție distinctă în prezentul proiect, marcată ca „Art. IV”, care ar putea să aibă următorul cuprins:
„Art. IV - Dispozițiile art. III pct. 3, 4 și 6-8, cu referire la art. 458 alin. (81), art. 529 alin. (1) lit. h), art. 530 alin. (1) lit. h), art. 5341, art. 5342 și art. 537 alin. (1) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 august 2022”.
Referitor la data de 1 august 2022 stabilită pentru intrarea în vigoare a acestor norme, semnalăm faptul că textul propus pentru art. 537 alin. (1) lit. e) reglementează contravenții; la stabilirea datei de intrare în vigoare a acestor norme sugerăm să se aibă în vedere dispozițiile art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2002, cu modificările și completările ulterioare.
kk) la pct. 10 se propune introducerea unei noi dispoziții la art. 597, marcate ca alin. (11), care să prevadă că „funcționarii publici numiți în cadrul autorității sau instituției publice la data intrării în vigoare a prezentei legi pot solicita (...)”; or, raportarea la data intrării în vigoare a legii modificatoare în corpul actului normativ de bază este greșită.
Astfel, pentru rigoare normativă, textul propus va fi introdus ca o dispoziție distinctă în prezentul proiect, marcată ca „Art. V”, și nu ca o dispoziție de completare a art. 597 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare.
Pe cale de consecință, norma preconizată la pct. 10 va fi reformulată în mod corespunzător, în această situație aflându-ne în prezența instituției derogării, iar nu a excepției.
ll) la pct. 11 al art. III, cu referire la textul preconizat pentru art. 597 alin. (4) din Codul administrativ, pentru respectarea rigorilor de tehnică legislativă, este necesar ca norma propusă să facă obiectul unui articol distinct al proiectului, marcat cu cifră romană.
Referitor la textul preconizat pentru art. 597 alin. (5) din Codul administrativ, în aplicarea prevederilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, semnalăm că mențiunea de transpunere trebuie formulată distinct, după partea dispozitivă a actului normativ, și nu în cuprinsul acesteia.
În ceea ce privește mențiunile de transpunere ale celor două directive, corespunzător pct. 35 al art. I, respectiv, pct.11 al art. III din propunere, se impune completarea acestora prin menționarea suplimentară a Jurnalului Oficial al UE, în care s-a asigurat publicarea actelor europene, anume JO L nr. 186 din 11.07.2019 în cazul Directivei (UE) 2019/1152, respectiv JO L nr. 188 din 12.07.2019 în cazul Directivei (UE) 2019/1158.
9. Având în vedere numeroasele intervenții legislative aduse actelor normative de bază, în conformitate cu prevederile at. 70 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „actul normativ modificat sau completat în mod substanțial se republică având la bază dispoziția cuprinsă în actul de modificare, respectiv de completare”, propunem introducerea, în finalul proiectului supus avizării, a unui articol distinct, marcat prin „Art.VI”, structurat în două alineate, ale căror conținut să prevadă republicarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu următoarea formulare:
„Art. VI. – (1) Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
(2) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare”.
*
* *
Față de observațiile și propunerile formulate supra, apreciem că propunerea legislativă nu ar putea fi promovată decât sub rezerva însușirii acestora.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 721/23.06.2022
[1] care stabilește că „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne(…)”,