CONSILIUL LEGISLATIV
Aviz nr. 658 / 2016
AVIZ
referitor la propunerea legislativă privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule
Analizând propunerea legislativă privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B281 din 09.06.2016,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și al art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:
1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie.
De asemenea, se propune abrogarea Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, precum și a art.51 din Legea nr.32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări, cu modificările și completările ulterioare.
Prin conținutul său normativ, propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.
2. Potrivit pct.2 al Expunerii de motive, Propunerea legislativă a fost elaborată ținând cont, în principal, de prevederile directivelor europene în materie .
În legătură cu acest aspect, precizăm următoarele:
a) Potrivit art.288 paragraful 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.
Prin urmare, de directivă nu se ține cont când se elaborează un act normativ intern, ci soluțiile normative cuprinse în directivă (rezultatul care trebuie atins), pentru a produce efecte față de particulari, trebuie integrate în ordinea juridică internă prin transpunere (Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar), în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia. Autoritățile naționale au libertatea de a alege rangul actului intern și de a adapta dispozițiile directivei, în funcție de terminologia și realitatea juridică interne, fără a schimba sensul normelor unionale (lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele).
b) Actul normativ intern trebuie să cuprindă o mențiune/trimitere cu privire la directivele transpuse, această obligație fiind prevăzută, atât în fiecare directivă, cât și în art.45 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar dacă actul intern transpune doar parțial directive, mențiunea trebuie să specifice în detaliu textele (secțiuni/articole/paragrafe, după caz) transpuse.
Semnalăm însă că prezenta propunere este lipsită de o astfel de mențiune.
În ipoteza în care proiectul chiar transpune norme din directive, dar transpunerea nu este adusă la cunoștința persoanelor fizice și juridice prin respectiva mențiune, acestea se află în imposibilitatea de a cunoaște dacă normele juridice europene au fost integrate în dreptul intern, pentru că, de principiu[1], numai normele interne care transpun norme din directive produc efecte juridice față de particulari.
În această situație, împotriva statului român, Comisia Europeană poate deschide procedura formală de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care îi revin în temeiul tratatelor și, în cele din urmă, poate sesiza Curtea Europeană de Justiție pentru a dispune sancțiuni (art.258 și 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
3. La titlu, pentru mai multă precizie asupra obiectului reglementării și pentru corelare cu textul art.1 alin.(1) lit.a), este necesară următoarea reformulare: Lege privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie.
4. În ceea ce privește denumirea și conținutul art.1, precizăm că acestea nu respectă normele de tehnică legislativă, întrucât nu poate fi reunit obiectul de reglementare al unui act normativ cu definițiile termenilor și expresiilor din cuprinsul acestuia în cadrul aceluiași articol. Prin urmare, propunem ca alin.(2) al art.1 să constituie art.2, marcat în mod corespunzător.
Drept consecință, art.1 va avea un singur alineat nemarcat, iar articolele subsecvente se vor renumerota.
Totodată, normele de trimitere la art.1 din cuprinsul proiectului vor fi reconsiderate ca urmare a reconfigurării și reamenajării textelor.
5. La actualul alin.(1) al art.1, lit.b), pentru o corectă exprimare juridică, expresia limitele teritoriale de acoperire se va înlocui prin expresia limitele teritoriale de aplicare.
Observația este valabilă în mod corespunzător pentru art.1 alin.(2) pct.15, art.28 alin.(2), 32 alin.(1) lit.a) și pentru celelalte situații similare.
6. La actualul alin.(2) al art.1 devenit art.2 -, partea introductivă, pentru precizia normei de trimitere, propunem indicarea prevederii/lor din Legea nr.237/2015, unde se regăsește/regăsesc definițiile care sunt preluate și în prezenta propunere.
O situație similară întâlnim și la art.5 alin.(3), cu referire la sintagma intermediarii în asigurări, definiți în Legea nr.32/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, este necesară respectarea prevederilor art.49 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, dacă textul unui articol sau alineat conține enumerări prezentate distinct, acestea se identifică prin utilizarea literelor alfabetului și nu prin liniuțe sau alte semne grafice.
Prin urmare, marcarea termenilor și a expresiilor se va realiza în consecință.
De asemenea, precizăm că alin.(2) al art.49 din Legea nr.24/2000, prevede că o enumerare distinctă, marcată cu o literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare și nici alineate noi. În acest sens, exemplificăm actualele pct.15 și 20, dar și art.31 alin.(1).
La pct.2, pentru respectarea terminologiei dreptului Uniunii Europene, este necesară înlocuirea sintagmei din statele membre ale Spațiului Economic European și al altor state asociate prin sintagma din statele membre ale Uniunii Europene sau părți la Acordul privind Spațiul Economic European și ale altor state asociate Uniunii Europene.
Din aceleași rațiuni, la pct.15, textul lit.b) se va reformula astfel:
b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European și teritoriul Confederației Elvețiene;.
Observația este valabilă în mod corespunzător pentru pct.19 și celelalte situații care fac referire la statele membre ale Spațiului Economic European.
La pct.11, în legătură cu sintagma prin reglementări ale Autorității A.S.F., pentru conformitate cu formularea Autorității de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., acesta se va reda sub forma prin reglementări A.S.F. .
La pct.15, la lit.c), pentru o corectă exprimare, textul va debuta astfel: c) teritoriile statelor situate între două state .
De asemenea, la lit.d), textul va debuta astfel:
d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naționale auto .
7. La art.3, la denumirea articolului, pentru menținerea unității terminologice, recomandăm înlocuirea termenului Excluderi prin Excepții.
Pentru o corectă exprimare, propunem ca textul să debuteze astfel: Nu sunt obligate să încheie un contract RCA .
8. La art.4 alin.(1), din aceleași rațiuni, sintagma pe o perioadă de la o lună la 12 luni se va înlocui prin sintagma pe o perioadă cuprinsă între o lună și 12 luni.
La alin.(5), pentru un limbaj juridic adecvat, verbul restricționează se va înlocui prin verbul restrâng.
La alin.(6), pentru precizia normei, în final se va adăuga expresia de asigurare.
La alin.(7), cu referire la forma abreviată CEDAM, semnalăm faptul că potrivit art.37 alin.(3) din Legea nr. 24/2000, exprimarea prin abrevieri a unor denumiri sau termeni se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire, fiind necesară modificarea textului în consecință.
La alin.(8) lit.a), pentru o corectă exprimare, termenul anterioare se va scrie la singular, anterior.
La lit.b), pentru precizia normei, expresia încheierii asigurării se va înlocui prin expresia încheierii noii asigurări.
La lit.c), pentru corelare cu definițiile propuse la art.1 alin.(2) pct.11 și 12, propunem înlocuirea termenul contractului prin expresia poliței de asigurare.
La alin.(9), pentru o corectă exprimare, expresia sunt nereale se va înlocui prin expresia nu sunt reale.
9. La art.5 alin.(1), din aceleași rațiuni, după termenul data se va introduce cuvântul încheierii, iar conjuncția și din penultimul rând se va elimina.
La alin.(4), dacă limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA sunt stabilite prin reglementări UE, este necesar ca trimiterea să se facă prin indicarea expresă a normelor UE avute în vedere.
Referitor la alin.(8) și alin.(9), precizăm că acestea cuprind aceeași soluție normativă, motiv pentru care propunem eliminarea textului de la alin.(8) și redactarea alin.(9), devenit alin.(8), în partea de început, astfel:
(8) Contractul RCA conține o clauză, .
10. Cu privire la Capitolul III - Încetarea, nulitatea, rezilierea contractului RCA și asigurarea multiplă -, alcătuit din art.6-8, semnalăm că, deși titlul enunță reglementarea mai multor concepte referitoare la contractul RCA, în realitate, din cuprinsul normelor prezentate, nu reiese nicio referire la nulitate, respectiv, reziliere.
Nici în art.7, denumit Desființarea, denunțarea și rezilierea contractului RCA nu există vreo dispoziție care să reglementeze noțiunea de reziliere a contractului RCA.
Prin urmare, este necesară reconsiderarea textului întregului capitol.
11. La art.6, pentru o corectă exprimare juridică, este necesară reformularea părții introductive astfel: Contractul RCA încetează.
La lit.a), propunem înlocuirea prepoziției despre prin locuțiunea prepozițională referitor la, adecvată în context.
12. La art.7 alin.(1) lit.a), deoarece obligațiile se nasc, nu încep, verbul a începe va fi înlocuit prin verbul a se naște.
În mod corespunzător, la lit.b), termenul începerea se va înlocui prin termenul nașterea.
13. La art.9 alin.(1), este necesară revederea sintagmei În baza unei prime unice, neînțelegându-se dacă este stabilită o valoare unică pentru primă sau aceasta nu se plătește în rate ori dacă intenția inițiatorului a fost alta.
La alin.(2), lit.a) și b), pentru o corectă exprimare, este necesară eliminarea prepoziției la, din debutul celor două prevederi.
În plus, ambele texte sunt eliptice, în ceea ce privește expresiile legislația statului membru, respectiv cetățeni ai unor state membre, fiind necesar a se preciza dacă este vorba despre apartenența la UE sau Spațiul Economic European.
La lit.b), sintagma în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii este confuză și trebuie revăzută.
Totodată, terminologia juridică adecvată este în care se aplică și nu în care este valabil.
De asemenea, trimiterea la dreptul primar al Uniunii este incompletă, fiind necesar ca după tratatul invocat să se introducă sintagma și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
La alin.(3), pentru o corectă exprimare, sintagma cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere se va înlocui prin sintagma cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere.
14. La art.10 alin.(2), partea introductivă, în vederea asigurării unui limbaj specific actelor normative, propunem înlocuirea expresiei în formă bănească prin expresia în bani.
La alin.(4) lit.a), pentru o corectă exprimare juridică, expresia explicit sau implicit se va înlocui prin expresia expres sau prezumat, iar la lit.b), expresia care să îi dea dreptul se va înlocui prin expresia care atestă dreptul.
La lit.c), este necesară eliminarea expresiei de ordin tehnic, deoarece este superfluă și afectează suplețea normei.
Din aceleași rațiuni, la alin.(5), va fi eliminată sintagma datorită acestei legături de rudenie.
15. La art.11, denumit Excluderi, pe lângă faptul că denumirea sa nu concordă cu prevederile cuprinse în articol, vizând situații în care asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri, semnalăm că nici modalitatea de prezentare și marcare nu este în acord cu exigențele tehnicii legislative. Astfel, ipotezele juridice sunt marcate ca fiind alineate, deși debutează cu inițiale mici și prin prisma conținutului lor reiese că ar fi enumerări, care la rândul lor, conțin enumerări noi.
Această formă de exprimare a soluțiilor juridice, face dificilă înțelegerea textelor, precum și punerea lor în practică. De aceea, pentru înlăturarea oricărui echivoc, este necesară reformularea integrală a art.11.
16. La art.12 alin.(1), este necesară eliminarea expresiei -culpa comună.
17. La art.13 alin.(2), pentru clarificarea dispoziției, este necesară revederea expresiei până în valoarea reală și a sintagmei soluționarea cazului ca daună totală prin diferența dintre.
Observația este valabilă în mod corespunzător pentru alin.(3), în privința sintagmei Soluționarea cazului se va efectua prin diferența.
Totodată, constatăm dublarea cuvântului valorii în rândul al doilea.
La alin.(4), pentru o corectă exprimare, înaintea termenul cheltuielile se va introduce prepoziția pentru.
În ceea ce privește alin.(10), întrucât acesta prezintă legătură tematică cu alin.(5) și (6), pentru asigurarea cursivității ideilor, propunem plasarea acestuia după alin.(6), alineatele subsecvente urmând a fi renumerotate.
18. La art.14 alin.(3) lit.b), pentru o corectă exprimare, termenul demersul se va înlocui prin termenul desfășurarea.
La alin.(4), cu referire la norma de trimitere la alin.(3), precizăm că, potrivit art.50 alin.(1), teza finală, din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere.
19. La art.16 alin.(4) și (5) lit.c), deoarece expresiile calculul actuarial și raport actuarial fac parte din limbajul de specialitate, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, acestea trebuie definite în cadrul prezentei propuneri, cel puțin prin trimitere la definițiile formulate în alte acte normative.
La alin.(6), pentru folosirea limbajului consacrat în Codul civil, expresia relații contractuale se va înlocui prin expresia raporturi contractuale.
La alin.(7), pentru rigoare normativă, în loc de reglementări ale A.S.F. se va scrie reglementări A.S.F., observația fiind valabilă pentru alin.(8) și pentru art.29 alin.(2).
20. La art.17 alin.(2), cu referire la forma abreviată BAAR, semnalăm faptul că abia în art.29 alin.(1), partea introductivă, se abreviază denumirea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România. Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, ar fi trebuit ca dispunerea abrevierii să se realizeze în cuprinsul art.1 alin.(2) pct.6.
21. La art.18 alin.(1) partea introductivă și alin.(2), pentru evitarea pleonasmului, expresia cel mult se va elimina.
Din aceleași rațiuni, la alin.(3), termenul maximum se va elimina.
Observațiile sunt valabile în mod corespunzător pentru toate situațiile similare.
La alin.(5), pentru corectitudine, în loc de alineat (4) se va scrie alin.(4).
La alin.(6), pentru a asigura caracterul complet al normei și pentru corelare cu teza finală a alin.(5), după termenul penalitățile se va introduce expresia și plata acestora.
22. La art.19 alin.(1), pentru o corectă exprimare, verbul se efectuează se va înlocui prin verbul se plătește.
La alin.(3), din rațiuni de tehnică legislativă, sintagma condițiile de la art.21 se va redacta condițiile prevăzute la art.21.
La alin.(4), este necesară revederea normei, deoarece, dacă despăgubirile s-au stabilit pe cale amiabilă, nu se înțelege de ce s-ar mai recurge și la calea judecătorească.
La alin.(6), precizăm că în România jurisprudența instanțelor de judecată nu este izvor de drept (cu două excepții[2]). Prin urmare, din text se va elimina referirea la jurisprudență.
23. La art.20 alin.(4), pentru o corectă exprimare, sintagma diferență de despăgubire dintre contractul de asigurare facultativă și contractul RCA se va înlocui prin sintagma diferență de despăgubire dintre cea care rezultă potrivit contractului de asigurare facultativă și cea care rezultă potrivit contractului RCA.
24. La art.21 alin.(1), pentru o exprimare adecvată limbajului normativ, sintagma un reprezentant însărcinat cu regularizarea prejudiciilor se va înlocui prin sintagma un reprezentant de despăgubiri pentru regularizarea prejudiciilor.
La alin.(3), din aceleași rațiuni, expresia pentru mai mulți asigurători se va înlocui prin expresia în numele mai multor asigurători.
La alin.(5), în locul sintagmei de a institui proceduri directe se va scrie de a acționa direct.
25. Cu referire la Capitolul VII denumit Dreptul asigurătorului RCA dea solicita recuperarea sumelor plătite, semnalăm faptul că acesta este alcătuit dintr-un singur articol, și anume art.22, aspect care contravine Legii nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
O situație similară întâlnim și la Capitolul VIII.
26. La art.22, este necesară revederea denumirii insuficient conturate (Condiții) și aflate în dezacord cu partea introductivă a articolului în discuție, vizând situațiile în care asigurătorul RCA poate recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului.
La partea introductivă, pentru respectarea stilului normativ, verbul recuperează se va înlocui prin expresia are dreptul de a recupera.
27. La art.27 pentru evitarea dubiilor în interpretare, la alin.(1), este necesară clarificarea sintagmei vehiculele care aparțin unui stat terț, iar la alin.(2), a expresiei emisă sub autoritatea unui birou.
28. Capitolul XI Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România debutează cu art.29 alin.(1), a cărui parte introductivă are în vedere atribuțiile acestui birou, în timp ce art.1 alin.(1) lit.c), menționează un obiect de reglementare al prezentei legi, și anume, organizarea și funcționarea biroului amintit. Între cele două prevederi arătate, nu există alta care să facă vorbire despre modul de organizare și funcționare a acestei entități, fapt pentru care, art.29 trebuie să reglementeze aspectul arătat, și nu atribuțiile biroului, care în mod normal vor fi prezentate într-un articol subsecvent.
Prin urmare, este necesară revederea textului art.29.
La alin.(3), pentru precizia normei, după termenul penalitățile se va introduce determinantul plătite.
La alin.(7), pentru a a sigura comprehensibilitatea normei, este necesară revederea textului în privința sintagmei date și informații agregate și/sau individuale.
Reiterăm observația pentru alin.(8) în ceea ce privește sintagma o atestare privind acțiunile de răspundere civilă ale terților.
29. La art.30 alin.(1) lit.b), textul necesită a fi reformulat, deoarece posibilitatea de a obține despăgubiri este confuz reglementată, între tezele literei existând contradicții și suprapuneri. Astfel prima teză prevede că se acordă despăgubiri doar pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății ori pentru deces, pentru ca teza a doua să prevadă că se acordă despăgubiri și pentru daune materiale dacă în urma unui astfel de accident a rezultat decesul unei persoane sau s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății unei persoane, o vătămare .
La alin.(4), pentru corectitudine, în loc de BNAAR se va scrie BAAR, iar la alin.(7), expresia în unul și același accident se va înlocui prin expresia într-un singur accident.
30. La art.32 alin.(1) lit.a), pentru o corectă exprimare, expresia urmare a unui accident se va înlocui prin expresia cauzat de un accident.
Totodată, pentru a se asigura corecta aplicare a normei, este necesar a se preciza față de cine un stat poate fi considerat stat terț.
31. La art.33 alin.(1) lit.f), pentru o corectă exprimare, expresia în condițiile se va înlocui prin expresia prevăzută la.
La alin.(2), din partea introductivă se vor elimina cuvintele după caz.
La lit.a), substantivul legea se va scrie cu majusculă.
La lit.b), pentru o corectă exprimare, după conjuncția sau se va introduce articolul ale.
Totodată, pentru evitarea dubiilor în interpretare și pentru folosirea unui limbaj adecvat stilului normativ, este necesară revederea sintagmei care dețin funcții-cheie ori alte funcții critice, precizându-se denumirea funcțiilor vizate.
Observația este valabilă în mod corespunzător pentru alin.(4) lit.b) și alin.(6) partea introductivă.
La alin.(8), pentru evitarea cacofoniei, expresia aplica cumulativ se va înlocui prin expresia aplica în mod cumulativ.
La alin.(10), este necesară folosirea unui limbaj juridic adecvat, sintagma măsurile sancționatorii prevăzute la alin.(2) și alin.(5)-(7) urmând a fi înlocuită prin sintagma sancțiunile aplicate conform alin.(2) și (5)-(7).
La alin.(11), pentru evitarea pleonasmului, expresia și măsurilor sancționatorii se va elimina, iar pentru precizie, în locul acesteia se va introduce expresia prevăzute de prezentul articol.
Alin.(12), care reprezintă o normă de complinire a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate exigențele de tehnică legislativă, trebuie să fie marcat ca articol distinct și reformulat în mod corespunzător, iar titlul ordonanței va fi eliminat.
32. În ceea ce privește Capitolul XIII Dispoziții tranzitorii și finale -, semnalăm următoarele:
a) art.34 este definit Prevederi tranzitorii, iar art.36, Prevederi finale, ceea ce denotă o dublare disjunsă a titlului capitolului. Pentru evitarea unei astfel de situații, propunem ca articolele în discuție să aibă o denumire legată tematic de ceea ce reglementează fiecare în parte.
b) referitor la art.35 Constatarea amiabilă de accident -, acesta, prin prisma soluțiilor reglementate, nu poate face parte din capitolul mai sus arătat. De aceea, propunem plasarea lui într-un alt capitol în care s-ar încadra din punct de vedere tematic.
c) remarcăm că art.36 este alcătuit din 11 alineate, din care numai nouă sunt prezentate, în sensul că, după alin.(8), figurează alin.(11), ca ultimă ipoteză marcată. În cuprinsul acestuia există prevederi care potrivit exigențelor de tehnică legislativă trebuie să constituie articole distincte precum alin.(4)-(8) și (11), cu mențiunea ca marcarea lor să se realizeze cu luarea în considerare a observațiilor formulate anterior.
La actualul alin.(4), cu referire la Legea nr.287/2009, sintagma republicată, cu modificările și completările ulterioare trebuie înlocuită cu mențiunea republicată, cu modificările ulterioare.
Pentru menținerea unității în redactare cu acte normative care cuprind prevederi similare, propunem ca actualul alin.(8), să aibă următorul conținut:
Art. La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.303 din 30 decembrie 1995, cu modificările și completările ulterioare;
b) art.51 din Legea nr.32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.148 din 10 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.
[1] Există două excepții - efectul direct și efectul indirect al normelor unionale -, dar pentru a le putea invoca trebuie îndeplinite mai multe condiții cumulative stabilite prin jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, excepții care, de altfel, au fost stabilite tot pe cale jurisprudențială.
[2] Jurisprudența este izvor de drept dacă decizia este emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii sau dacă decizia este emisă de Curtea Constituțională și este în sensul admiterii unei excepții de neconstituționalitate.