CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 479 / 2016

Dosar nr. 445 / 2016

 

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale

 

Analizând propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale, transmisă de Secretarul General al Camerei Deputaților cu adresa nr.PLX205 din 27.04.2016,

 

CONSILIUL LEGISLATIV

 

În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și al art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit expunerii de motive, prin adoptarea soluțiilor legislative propuse, „s-ar stopa acțiunile de intimidare și corupție ale factorilor politici de decizie din administrația publică locală”.

Prin conținutul și obiectul reglementării, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.73 alin.(3) lit.o) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea dispozițiilor art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Camera Deputaților.

2. Potrivit art.2 alin.(1) din Legea nr.215/2001, „(1) Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.”

„Principiul legalității în administrația publică semnifică supunerea activității administrației publice Constituției și legii și reprezintă o garanție a cetățenilor împotriva excesului de putere, arbitrariului și ineficacității administrației.”[1]

„Garantarea respectării acestui principiu este asigurată prin consacrarea la nivel de lege a răspunderii juridice și aplicarea de sancțiuni membrilor autorităților administrației publice locale și/sau funcționarilor publici, atunci când conduita și acțiunile lor nesocotesc normele imperative statuate prin Constituție și legi.”[2]

În acest sens, în art.55 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.912 din 7 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut c㠄Aleșii locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin.”. De asemenea, potrivit art.56 alin.(1) din același act normativ, „Consilierii răspund în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat.”

Din coroborarea normei propuse pentru modificarea art.128 din Legea nr.215/2001, interpretată per a contrario, cu norma propusă pentru art.1281, reiese că răspunderea juridică pentru actele emise de autoritățile administrației publice locale ar urma să revină, în exclusivitate, secretarilor unităților administrativ-teritoriale și personalului din aparatul de specialitate al primarului, respectiv consiliului județean, cu excepția situației în care actele emise nu ar fi contrasemnate, respectiv semnate de către aceștia, situație în care ar urma să răspundă aleșii locali.

Având în vedere cele menționate, este de analizat dacă o asemenea soluție legislativă, care ar avea ca efect limitarea răspunderii emitentului actului administrativ doar într-o situație de excepție, intrând astfel în contradicției cu prevederile Legii nr.393/2004, mai sus menționate, nu ar afecta garantarea respectării principiului legalității.

3. Propunerea legislativă nu respectă exigențele referitoare la calitatea legii, în sensul că normele propuse nu sunt suficient de clare, precise, previzibile și accesibile. Astfel, la pct.1, la textul propus pentru art.128, semnalăm că ipoteza „emiterii” de acte de către consilierii locali și județeni nu există, consiliul local, respectiv, consiliul județean, fiind organe colegiale, care adoptă hotărâri cu majoritatea cerută de lege. Totodată, menționăm că secretarul unității administrativ teritoriale nu avizează pentru legalitate toate actele emise de autoritățile administrației publice locale ci, potrivit art.117 alin.(1) lit.a) din Legea nr.215/2001, „avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului și ale președintelui consiliului județean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului județean”. În plus, legea nu prevede cerința semnării de către alți funcționari publici a actelor pe care secretarul unității administrativ teritoriale le avizează pentru legalitate.

În subsidiar, referitor la partea dispozitivă a pct.1, precizăm că intervenția legislativă asupra acestui articol este doar de modificare, nu și de completare.

La pct.2, referitor la textul propus pentru art.1281, prezența literei a) în debutul textului, lipsa ghilimelelor care marchează finalul textului propus, precum și lipsa formulei de atestare a legalității, conduc la presupunerea că norma este incompletă.

Față de cele menționate, se impune reanalizarea soluțiilor legislative.

 

PREȘEDINTE

 

dr. Dragoș ILIESCU

 

București

Nr.



[1] Verginia Vedinaș, Drept administrativ, ed. a VIII-a, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p.447.

[2] Benonica Vasilescu, Drept administrativ, ed. aII-a, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p.252